În România, mulți adolescenți au nevoie de sprijin psihologic înainte de 18 ani, dar legea le cere un acord parental care poate întârzia sau bloca accesul. UNICEF România și Romanian Angel Appeal au recomandat explicit ca adolescenții să poată solicita și accesa autonom servicii de sprijin psiho-emoțional și de sănătate mintală de la 16 ani, fără acordul părinților sau aparținătorilor. UNICEF arată că o astfel de măsură ar crește accesul la sprijin și ar reduce îngrijorarea adolescenților privind confidențialitatea interacțiunilor cu specialiștii (UNICEF România și Romanian Angel Appeal) Aceeași problemă era semnalată și în Policy Brief-ul UNICEF privind sănătatea mintală a copiilor și adolescenților din România: accesul adolescenților sub 18 ani la servicii de sănătate mintală se face exclusiv cu acordul părintelui, iar legislația le îngreunează accesul la servicii necesare pentru sănătatea emoțională. Documentul recomandă mecanisme prin care adolescenții să se poată adresa direct specialiștilor, în condiții de confidențialitate (Policy Brief UNICEF) În consultarea realizată de Ring the Changes și Asociația pentru Dezvoltare Activă cu 611 tineri din 88 de comunități și 28 de județe, 50% dintre respondenți au menționat stresul, 40% lipsa de motivație, 36,8% anxietatea, 33,2% singurătatea, 41,6% gândurile negative, iar 6,8% au menționat gânduri suicidare (Raport Ring the Changes) Nu toți adolescenții au acasă un adult sigur la care pot apela. În 2023, potrivit datelor ANPDCA citate de Salvați Copiii România, au fost înregistrate 17.709 cazuri de abuz, neglijare și exploatare asupra copiilor: 1.994 cazuri de abuz fizic, 2.240 de abuz emoțional, 1.504 de abuz sexual și 11.605 cazuri de neglijare (Radio România, pe baza datelor ANPDCA și Salvați Copiii) Un studiu național Salvați Copiii arată o diferență importantă între ce spun copiii și ce recunosc părinții: 46% dintre copii au declarat că sunt loviți în familie, în timp ce doar 28% dintre părinți au recunoscut folosirea pedepselor fizice. Același studiu arată că 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost obligați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor (Studiu național Salvați Copiii privind abuzul asupra copilului)) Există și cercetare medicală românească despre abuzul intrafamilial. Un studiu care a combinat chestionare aplicate la 1.283 de copii și 1.544 de părinți din Bihor cu analiza a 2.761 de cazuri medico-legale de copii abuzați descrie abuzul minorilor în familie drept un fenomen răspândit și subraportat. În datele medico-legale analizate, autorii identifică grupa 16-18 ani drept grupa în care abuzul fizic era cel mai frecvent. Aceasta este exact grupa de vârstă vizată de propunerea legislativă (Physical, Psychological and Sexual Abuse of the Minor in Families from Romania) Un studiu academic bazat pe date HBSC România pe un eșantion național reprezentativ de 1.733 de adolescenți de 15 ani, a măsurat expunerea la experiențe de abuz. Adolescenții au raportat 39,7% expunere la abuz fizic, 32,2% abuz emoțional și 13,1% abuz sexual, iar expunerea la abuz a fost asociată cu rezultate mai slabe privind sănătatea percepută, satisfacția cu viața, calitatea vieții, simptome internalizante și multiple probleme de sănătate. Studiul în PubMed - ACE-ASF, România BECAN România, un studiu epidemiologic privind abuzul și neglijarea copiilor, a inclus 5.955 de copii și 4.236 de părinți, pe un eșantion reprezentativ pentru elevii claselor V, VII și X din România. Copiii au raportat 65,8% abuz psihologic, 44,8% abuz fizic, 19,4% neglijare și 5,1% abuz sexual. Există un decalaj între ce raportează copiii și ce raportează părinții: în cazul neglijării, copiii au raportat 19,4%, iar părinții 6,8%; în cazul abuzului sexual, copiii au raportat 5,1%, iar părinții 2,7%. Autorii arată și că formele de abuz sexual prin contact sunt mai puțin cunoscute de părinți. De aceea, informarea automată a părintelui nu poate fi tratată ca o garanție universală (Balkan Epidemiological Study on Child Abuse and Neglect - România). Și lipsa părinților este o realitate majoră în România. Salvați Copiii arată că aproape un milion de copii, peste 950.000, au avut experiența plecării unuia dintre părinți pe parcursul copilăriei. Pentru acești tineri, acordul parental poate fi greu de obținut, întârziat sau formal, iar nevoia de sprijin emoțional nu dispare până se rezolvă hârtiile (Copii singuri acasă - Salvați Copiii) Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a atras atenția, în observațiile sale din 2025 pentru România, că fetele prezintă niveluri ridicate de depresie, că prevalența suicidului în rândul adolescenților sub 15 ani pare mai ridicată decât media europeană și că serviciile de sănătate mintală sunt insuficiente. Comitetul recomandă României servicii de sănătate mintală de calitate, la timp, accesibile tuturor copiilor, inclusiv în școli, și mai mulți psihologi și psihiatri, mai ales în regiuni, în rural și în școli (Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului - România, 2025) Această propunere contează pentru că nu fiecare adolescent poate merge întâi la părinte ca să ceară voie să primească ajutor. Uneori părintele este sprijinul. Alteori părintele nu este disponibil, nu crede în psiholog, refuză, pedepsește, controlează sau este parte din problema copilului. Dacă un tânăr de 16 sau 17 ani cere sprijin psihologic, statul nu ar trebui să îi spună să se întoarcă doar pentru că nu are o semnătură. Legea trebuie să îi dea o cale sigură, confidențială și responsabilă către ajutor.

“Copiii nu trăiesc izolat. O boală luată de la grădiniță sau școală ajunge acasă și poate afecta întreaga familie.” Un copil poate trece ușor printr-o răceală, în timp ce pentru alt copil aceeași infecție poate însemna febră mare, complicații, vizite la medic sau chiar spitalizare. În special familiile cu bebeluși și copii mici pot ajunge să treacă prin situații foarte dificile după ce o infecție este adusă din colectivitate. Ne dorim reguli clare și aplicate tuturor, astfel încât copiii care sunt evident bolnavi să poată rămâne acasă până când sunt suficient de bine pentru a reveni în colectivitate. Această campanie nu este despre a blama părinții și nici despre a ține copiii departe de grădiniță pentru orice muc. Este despre responsabilitate și despre protejarea copiilor și familiilor care fac deja efortul de a nu trimite copiii bolnavi în colectivitate. “Alătură-te dacă și tu ai dus un copil sănătos la grădiniță sau școală și l-ai luat bolnav. Dacă ai un bebeluș acasă care s-a îmbolnăvit după ce fratele sau sora lui a adus o infecție din colectivitate. Dacă ai pierdut zile de muncă, ai stat nopți nedormite sau ai ajuns la medic din cauza unei boli care putea fi prevenită.” Cu cât suntem mai mulți părinți care cerem reguli clare, cu atât problema nu mai poate fi ignorată.

  În prezent, serviciile de dializă pediatrică sunt disponibile doar în câteva centre medicale universitare din România, precum București, Cluj-Napoca și Iași. Din această cauză, copiii din regiunea Oltenia diagnosticați cu insuficiență renală sunt nevoiți să călătorească sute de kilometri pentru acces la tratamente vitale și monitorizare de specialitate. Considerăm că este esențial ca noul Spital Regional de Urgență Craiova să includă un Centru de Dializă Pediatrică care să deservească județele Dolj, Olt, Gorj, Mehedinți și Vâlcea, reducând astfel inegalitățile de acces la servicii medicale specializate.   Niciun copil din Oltenia nu ar trebui să fie obligat să părăsească regiunea și familia pentru a beneficia de un tratament care îi menține viața. Noul Spital Regional de Urgență Craiova reprezintă oportunitatea de a corecta această lipsă majoră din sistemul medical și de a oferi copiilor cu afecțiuni renale șansa la îngrijire modernă, aproape de casă.

SEMNEAZA pentru oprirea discriminării asistenților medicali din școli si acordarea de salarii raportate la venitul NET și la răspunderea pentru viața copiilor în noua Lege a Salarizării!

Pentru pacienții diagnosticați cu astm sever, BPOC, alergii respiratorii sau alte afecțiuni caracterizate prin hipersensibilitate la mirosuri, parfumurile intense, odorizantele și unele produse de curățenie sau dezinfectanți cu miros puternic pot agrava simptomele respiratorii și pot declanșa crize la persoanele sensibile. Spitalul ar trebui să fie un loc în care acești pacienți se simt în siguranță, nu un mediu în care expunerea la mirosuri intense le poate accentua simptomele. Din acest motiv, consider că este necesară introducerea unor politici privind limitarea utilizării parfumurilor puternice și, acolo unde este posibil fără a compromite controlul infecțiilor, utilizarea unor produse de curățenie și dezinfectanți cu miros redus sau fără parfum adăugat, în special în secțiile de Pneumologie, Alergologie și în alte secții unde sunt tratați pacienți cu boli respiratorii.

“În fiecare zi, persoane care suferă de boli grave sunt convinse, prin reclame și mesaje distribuite pe internet, că pot renunța la tratamentul prescris de medic și se pot vindeca cu uleiuri esențiale, suplimente, biofrecvență sau alte produse fără eficiență dovedită. Pentru unii, aceste promisiuni nu înseamnă doar pierderea banilor. Înseamnă agravarea bolii, iar uneori chiar pierderea vieții. Nu cerem interzicerea produselor naturale și nici a terapiilor complementare. Cerem ca nimeni să nu mai poată promova un produs sau un serviciu ca tratament pentru o boală fără dovezi științifice solide și fără a răspunde pentru consecințele unor astfel de afirmații. Astăzi, rețelele sociale sunt pline de persoane care promit vindecarea diabetului, cancerului, bolilor autoimune, neurologice sau a altor afecțiuni grave prin metode nedovedite. Mulți pacienți sunt vulnerabili. Când cineva este disperat și caută o soluție, este ușor să creadă promisiunea unei vindecări rapide. Tocmai de aceea statul are obligația de a-i proteja împotriva publicității medicale înșelătoare. Solicităm autorităților să întărească legislația și controalele astfel încât orice afirmație conform căreia un produs sau un serviciu tratează, vindecă sau poate înlocui tratamentul unei boli să fie permisă doar dacă există dovezi științifice solide care o susțin. În caz contrar, astfel de practici trebuie sancționate eficient. Viața unui pacient valorează mai mult decât profitul obținut din promisiuni fără dovezi. Dacă și tu crezi că oamenii trebuie protejați de dezinformarea medicală, semnează această petiție.”

Imaginează-ți că viața ta depinde de o singură pastilă pe zi.  O pastilă care te lasă să respiri normal, să te plimbi, să mergi la serviciu și să te bucuri de familie, fără teama că inima ta s-ar putea opri din senin.  Despre asta este această petiție.  Mâine poate fi oricine dintre noi sau dintre cei pe care ii iubim. Nimeni nu își alege genele. Sănătatea nu este un lux, este un drept. Costul necompensat al medicamentului, de cca.7500 de lei/lună, decide că în lipsa compensării doar cei privilegiați își pot proteja sănătatea, fără suportul unui sistem la care au contribuit activ cât au fost sănătoși. Birocrația costă mai mult decât dreptul la sănătate. Dacă statul nu decontează acest tratament, va achita costuri semnificativ mai mari cu serviciile medicale asociate bolii: prezentări la UPU, internări, servicii de  Terapie Intensivă, operații extrem de riscante pe cord deschis și pensii de invaliditate pentru oameni care sunt de cele mai multe ori tineri, care, cu tratament, pot rămâne productivi și activi pe piața muncii. Dincolo de deblocarea tratamentului, această campanie națională are rolul vital de a atrage atenția publică asupra existenței bolilor genetice cardiovasculare, sprijinind recunoașterea simptomelor și salvarea acelor pacienți „invizibili”. 

Terapia hormonală nu este un tratament care se poate întrerupe si relua  oricând. Continuitatea este esentiala. 

Colaborarea între medici și instituții este esențială.

❗️Mămici, avem o problemă reală. Din indemnizația de creștere copil ni se rețin 10% pentru CASS — automat, fără să fim întrebate. Adică exact în perioada în care: 👶 avem cele mai mari cheltuieli   💸 veniturile sunt deja reduse   😓 depindem de fiecare leu   ➡️ Și NU avem dreptul să alegem. Nu spun că sistemul de sănătate nu e important.   Dar de ce NU putem decide noi? 🔹 Vrei să contribui? Perfect.   🔹 Ai asigurare privată sau nu vrei? Ar trebui să fie alegerea ta. 👉 Am inițiat o petiție prin care cerem ca această contribuție să devină OPȚIONALĂ. Nu e doar despre bani.   E despre dreptul de a decide pentru tine și familia ta. ✍️ Semnează și tu! 📢 Dă mai departe — sunt mii de mame în aceeași situație. Împreună putem schimba ceva!

Dreptul la sănătate este constituțional, repartiția farmaciilor egală și nediscriminatorie asigură acest drept al pacientului.

Această problemă afectează direct sănătatea, siguranța și echilibrul financiar al cetățenilor. Atunci când persoanele bolnave sunt penalizate prin pierderi de venit, ele pot ajunge în situația de a amâna concediul medical sau de a merge la muncă în ciuda stării de sănătate precare. Acest lucru are consecințe grave: agravează problemele de sănătate ale individului și poate duce la complicații pe termen lung; crește riscul de îmbolnăvire pentru colegi și pentru comunitate, mai ales în cazul bolilor contagioase; pune presiune suplimentară pe sistemul medical, prin apariția unor cazuri mai severe care ar fi putut fi prevenite; creează un sentiment de nedreptate socială, în care oamenii vulnerabili sunt cei mai afectați. Un sistem corect trebuie să protejeze cetățenii în momentele dificile, nu să îi descurajeze să aibă grijă de sănătatea lor. Accesul echitabil la concediu medical plătit este o componentă esențială a unei societăți sănătoase și responsabile. De aceea, revenirea la un sistem echitabil de impozitare și plată a concediilor medicale nu este doar o chestiune financiară, ci una de sănătate publică și respect față de cetățeni.