Pentru că sănătatea oamenilor nu este un experiment, o afacere sau un teren de joacă. În prezent, oricine cu un cont de Instagram și un curs de câteva săptămâni poate deveni „nutriționist” în ochii publicului. Oferă planuri alimentare, „sfaturi” pentru afecțiuni grave și influențează alegeri cu impact direct asupra sănătății – fără niciun control, fără răspundere, fără formare medicală. Între timp, adevărații profesioniști în nutriție – dieteticienii licențiați – sunt forțați să respecte reguli stricte, birocrație, formare universitară și standarde etice. Dar efortul lor este anulat în ochii publicului de vocile mai zgomotoase ale dezinformării. De ce ar trebui să se alăture și alții? • Pentru că fiecare pacient merită să primească sfaturi de la cineva pregătit științific, nu doar carismatic. • Pentru că mamele noastre, copiii noștri, bunicii noștri pot ajunge pe mâna unor „coach-i” care promit vindecări magice și detox-uri periculoase. • Pentru că toți studenții la Nutriție și Dietetică trebuie să aibă garanția că meseria lor nu va fi călcată în picioare de cei cu diplomă de weekend. • Pentru că România merită să alinieze legislația la standardele europene în domeniul sănătății. Tăcerea autorităților permite impostorilor  să continue.  Semnătura ta înseamnă un pas spre o nutriție sigură, clar reglementată, cu profesioniști reali. Hai să arătăm că meseria noastră contează. Hai să protejăm sănătatea publică, începând cu adevărul.

Pentru că, indiferent de venit, statut social sau localitate, fiecare cetățean din România are dreptul la acces real la un medic de familie care să-l consulte, să-l ajute și să-l respecte. Susținerea acestei cauze înseamnă: ✅ Respect pentru contribuabil – Plătim lunar contribuții la sănătate. Este inacceptabil ca, atunci când avem nevoie de un serviciu medical de bază, să fim ignorați sau trimiși la cabinetul privat, contra cost. ✅ Acces echitabil la servicii medicale – Unii oameni beneficiază de consultații prompte pentru că plătesc în privat, în timp ce alții, deși asigurați, așteaptă zile întregi sau renunță. Asta nu e echitate, ci discriminare. ✅ Oprirea risipei banului public – În prezent, statul plătește milioane de lei lunar pentru pacienți care nu sunt niciodată consultați. Este o formă mascată de ineficiență și chiar abuz. ✅ Protecția celor vulnerabili – Bătrânii, bolnavii cronici, persoanele din rural nu știu să navigheze sistemul, nu pot merge la privat și rămân complet descoperiți. ✅ Presiune mai mică pe spitale și urgențe – Dacă medicina de familie ar funcționa corect, spitalele nu ar mai fi sufocate de cazuri ușoare, care ar putea fi rezolvate de medicul de familie. ✅ Un semnal puternic către autorități – Cu cât mai mulți cetățeni se alătură acestei petiții, cu atât mai greu va fi pentru decidenți să ignore o problemă reală care afectează milioane de români. 📢 Sănătatea nu e un privilegiu. E un drept. Dacă și tu simți că sistemul actual nu te reprezintă și că trebuie schimbat, alătură-te acestei cauze.

Pentru ca endometrioza afectează peste 15% din femeile de vârstă reproductivă, fiind o afecțiune frecventă. Nu toate femeile sunt diagnosticate corect sau la timp, iar numărul real de paciente ar putea fi mult mai mare, având în vedere că multe dintre ele nu sunt diagnosticate din cauza lipsei de informare sau a simptomelor ușor confundabile cu alte afecțiuni. Este o boală complexă și greu de diagnosticat, care necesită adesea investigații suplimentare și o monitorizare continuă. Endometrioza este o afecțiune cronică, inflamatorie, invalidantă, care afectează milioane de femei la nivel global și mii de femei în România. În formele sale avansate (stadiile III și IV), această boală poate provoca dureri insuportabile, infertilitate, afectarea gravă a organelor interne (intestin, vezică, ovare), precum și un impact major asupra sănătății mentale și calității vieții.  În prezent, endometrioza, în ciuda severității sale, nu este recunoscută legal în România ca o afecțiune care poate justifica încadrarea într-un grad de handicap, ceea ce lasă mii de paciente fără sprijinul instituțional necesar pentru a-și gestiona viața, cariera și tratamentele costisitoare.  Prin această petiție, solicităm recunoașterea endometriozei avansate (stadiul III/IV) ca afecțiune ce poate fi încadrată în grad de handicap, oferind astfel persoanelor afectate acces la:  • Drepturi legale și sociale adaptate nivelului de suferință și limitare funcțională; • Sprijin financiar și acces facilitat la tratamente; • Recunoașterea reală a impactului profund al bolii asupra vieții personale și profesionale.  

1.  Este un drept social, nu un salariu Indemnizația este oferită pentru că părintele renunță temporar la muncă pentru a avea grijă de copil. Nu este venit pentru o muncă prestată, ci un sprijin social esențial. 2.  Afectează direct veniturile familiilor tinere O reținere de 10% înseamnă: între 400–500 lei mai puțin în fiecare lună o presiune financiară în plus într-o perioadă în care cheltuielile cresc (pampers, lapte, medicamente etc.) 3. Mamele rămân asigurate și fără această reținere Până acum, statul plătea CASS pentru ele, tocmai pentru a asigura accesul la sănătate. Modificarea actuală face ca părinții să-și plătească singuri asigurarea, dintr-un venit deja limitat. 4. Descurajează natalitatea România are deja o rată scăzută a natalității. Orice tăiere de beneficii sociale: descurajează familiile să aibă copii forțează mamele să se întoarcă mai repede la muncă creează inechități sociale 5. Contrazice principiile protecției maternității România și UE recunosc că primii ani din viața copilului sunt critici pentru dezvoltare.  Impozitarea acestui sprijin arată o lipsă de respect față de mamele care aleg să stea acasă cu copiii.

  Pentru că nu putem rămâne indiferenți atunci când un spital este amendat pentru că a ales umanitatea în locul abandonului.  Pentru că Viorel Pașca, un simplu om cu un suflet uriaș, a oferit adăpost și îngrijire la peste 3.000 de oameni – fără sprijin de la stat, fără infrastructură, dar cu credință, voință și dragoste de semeni.  Pentru că România încă nu are suficiente centre pentru persoanele cu afecțiuni psihice grave. În lipsa acestora, cineva a ales să nu-i lase în stradă sau pe drumuri — și acum este pedepsit pentru asta.  “„Dacă legea nu ține cont de realitate și de nevoia omului, atunci nu mai e dreptate, ci formalism periculos.”” Alătură-te și tu acestei campanii pentru că:   • Semnătura ta contează. Cu cât suntem mai mulți, cu atât avem o voce mai puternică. • Poți face diferența pentru pacienți care nu se pot apăra singuri. • Poți sprijini un om care și-a pus casa, timpul și viața la dispoziția celor pe care alții i-au abandonat. 👉 Dacă vrei să afli mai multe despre activitatea lui Viorel Pașca, găsești detalii aici sau în presă: reportaj Digi24. Împreună putem opri o nedreptate. Semnează și distribuie petiția!  

Ne dorim spatii verzi unde putem sa ne intalnim , sa ne relaxam, sa petrecem in aer liber timp de calitate singuri, impreuna cu familia sau cu ceilalti membri ai comunitatii. Dorim respect atat pentru noi cat si pentru mediul in care traim .Dorim ca viitorul comunitatii- copiii nostri, sa creasca intr-un mediu sanatos si echilibrat.  Facem apel la ARTICOLUL 35 (Constitutia Romaniei) Dreptul la mediu sănătos. (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.     

Mamele sunt temelia unei societăți sănătoase. Ele nu doar aduc pe lume viitorul nostru, ci îl cresc, îl formează și îl pregătesc pentru viață. Într-o Românie în care natalitatea este în scădere alarmantă, alegerea de a deveni părinte ar trebui să fie însoțită de sprijin, nu de piedici.  Legislația actuală permite părinților să stea acasă cu copilul până la împlinirea vârstei de 2 ani. Însă, conform modificărilor introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 164/2022 și Hotărârea nr. 865/2023, ultimele două luni din acest interval sunt condiționate: dacă tatăl nu utilizează acele două luni de concediu (așa cum se întâmplă în cele mai multe situații), mama nu mai primește indemnizație. Practic, femeile sunt forțate fie să revină mai devreme la serviciu, fie să continue concediul fără plată. Aceste femei au lucrat și au plătit taxe înainte de a rămâne însărcinate! Au dreptul la indemnizație și la asigurare de sănătate!  Este o lovitură grea dată mamelor exact într-o perioadă în care ele sunt vulnerabile. O mamă care își dedică timpul copilului în primii doi ani nu este o povară pentru stat, ci o investiție în viitorul acestuia. În lipsa creșelor suficiente și a unor condiții decente pentru copii, multe mame nu au alternativă: fie se întorc la muncă cu inima strânsă, fie își pun cariera pe pauză și își restrâng drastic viața de zi cu zi. Această măsură nu înseamnă "co-responsabilizare", ci penalizare. Este o decizie care descurajează maternitatea, lovește în echilibrul familiilor tinere și subminează viitorul demografic al țării.

Pentru că fertilitatea nu este un lux, ci un drept fundamental legat de viață, familie și demnitate. Pentru că fiecare femeie sau cuplu care își dorește un copil ar trebui să aibă o șansă reală — nu doar în teorie, ci și în practică. Programul Național de Fertilizare in Vitro este o promisiune publică care azi zace neaplicată, în timp ce timpul biologic al miilor de oameni trece nemilos. Asta nu e doar o problemă administrativă, e o dramă umană. 

Combaterea acestei probleme este importantă atât pe plan medical (pentru a ne proteja de bolile transmise prin pișcăturile de țânțari) cât și pe plan personal (pentru a ne bucura de spațiul verde/parcurile din oraș, pentru a fi posibil să ținem un geam deschis sau pentru a fi posibil să mergem la magazin fără a "achizitiona" alte înțepături proaspete)

➡️ Pentru că în joc este sănătatea tuturor locuitorilor din Verești și Hancea ➡️ Pentru că operatorii economici nu trebuie lăsați să amenințe sănătatea și bunăstarea comunităților în cadrul cărora își desfășoară activitatea

💡 De ce este important? Pentru că lipsa Labetalolului în România nu este o chestiune administrativă – este o problemă de viață și de moarte. Femeile însărcinate care dezvoltă hipertensiune arterială sau preeclampsie se confruntă cu o realitate periculoasă: tratamentul standard folosit în Europa și SUA nu este disponibil aici. Medici bine pregătiți sunt nevoiți să improvizeze. Gravidele sunt trimise acasă cu tratamente suboptimale sau își caută singure medicamente în străinătate. Unele nasc prematur, altele ajung la urgență. 🔴 Asta înseamnă: • risc crescut de moarte maternă • nașteri premature care puteau fi evitate • traume, frică și lipsă de încredere în sistemul medical Este inadmisibil ca într-o țară din Uniunea Europeană un medicament ieftin, eficient și sigur să lipsească doar din cauza birocrației. 🤝 De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane? Pentru că această problemă: • nu afectează doar gravidele de azi – poate afecta pe oricine, în orice familie, oricând; • este un simptom al indiferenței sistemice față de sănătatea femeilor; • ține de un principiu de bază: dreptul la tratament sigur și legal în România. Alăturându-te, nu semnezi doar pentru un medicament – ci pentru o Românie care își tratează gravidele cu responsabilitate, respect și șanse egale la viață.

1. Impact social negativ – jocurile de noroc afectează grav familiile, ducând la destrămare, violență domestică și îndatorare cronică. 2. Dependența de jocuri – este recunoscută ca boală psihică, iar accesul facil la săli și platforme online sporește numărul victimelor. 3. Afectarea minorilor și tinerilor – prin expunerea constantă la reclame și accesul ușor la platforme online, adolescenții sunt tot mai vulnerabili. 4. Corupție și spălare de bani – sectorul jocurilor de noroc este perceput ca o zonă gri, cu risc ridicat de activități ilegale. 5. Sărăcirea populației – banii cheltuiți pe jocuri nu se mai duc în economie productivă (educație, sănătate, consum local). 6. Pierderea forței de muncă – mulți oameni ajung să lipsească de la muncă sau să nu mai poată lucra din cauza dependenței. 7. Costuri sociale uriașe – statul cheltuiește sume semnificative pentru tratamente, asistență socială și intervenții legate de dependență. 8. Legalizarea distrugerii personale – statul permite și reglementează o activitate care provoacă suferință și ruină. 9. Conflict de interese – statul încasează taxe dintr-o industrie distructivă, ceea ce creează o dependență instituțională periculoasă. 10. Injustiție socială – jocurile de noroc afectează în special populația vulnerabilă, cu venituri mici și educație redusă. 11. Distrugerea familiilor – părinți care își pierd locuințele sau care nu mai pot întreține copiii din cauza pierderilor. 12. Creșterea criminalității – furturi, tâlhării și chiar sinucideri legate de datorii acumulate la jocuri. 13. Normalizarea viciului – păcănelele sunt prezente lângă școli, biserici, primării – devin un element „normal” al vieții cotidiene. 14. Lipsa accesului la tratament – foarte puține centre oferă sprijin real pentru tratarea dependenței de jocuri. 15. Acces nelimitat pe internet – chiar și minorii pot juca online folosind identitatea părinților. 16. Publicitate agresivă și înșelătoare – reclamele la pariuri promit "câștiguri rapide" și "viață ușoară", inducând în eroare tinerii. 17. Gamificarea păcănelelor – designul colorat și sunetele sunt concepute special pentru a păcăli creierul și a induce dependență.