Efecte pozitive: -Galaţi-oraşul unde gunoiul va fi negru, verde , galben; -Reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, având ca efect pe termen mediu şi lung reducerea costurilor de colectare şi transport; -Implicarea comunităţii în sortarea deşeurilor; -Informarea şi conştientizarea cetăţenilor asupra beneficiilor colectării selective. Concluzie: Gălățenii trebuie să înceapă să selecteze gunoiul!

https://youtu.be/8Rb8jxJaDc8 România este țara din Uniunea Europeană care ocupă primul loc în ceea ce privește numărul de mame adolescente. În anul 2015, 627 de tinere au născut înainte să fi împlinit vârsta de 15 ani, iar numărul celor care au devenit mame în timp ce aveau vârsta între 15 și 19 ani era de 17621! [5] România este țara europeană cu cel mai mare număr de noi diagnosticări cu HIV în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, la nivelul anului 2013[6]. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, rata mortalității cauzată de cancerul de col uterin în România este de 2-2,7 ori mai mare decât în majoritatea statelor Europei Centrale și de Est și de 6,3 ori mai mare decât media țărilor din Uniunea Europeană[7]. Cancerul de sân este principala cauza de îmbolnăvire prin cancer în rândul femeilor. Anual în România sunt diagnosticate cu cancer de sân aproximativ 9000 de femei, iar peste 3000 de femei mor în fiecare an din cauza acestei maladii[8]. O cunoaștere corectă a factorilor de risc și formarea unor comportamente sănătoase cresc șansele depistării precoce, a intervențiilor timpurii și a șanselor de supraviețuire. Tot în România, 1 din 4 femei sunt cel puțin o dată în viață agresate fizic sau sexual de partenerul lor. Această situație contravine oricăror norme morale sau legale fiind unul dintre rezultatele lipsei educației pentru egalitate de gen, 79% dintre victime fiind femei[9]. Educația pentru sănătate sexuală înglobează componenta de egalitate de gen a cărui scop este de a acorda șanse egale tuturor cetățenilor unei țări, indiferent de gen, religie sau orientare sexuală. Educație pentru sănătate sexuală include informații care privesc atât dezvoltarea fizică a copilului și adolescentului cât și dezvoltarea lui emoțională, relațională și socială, toate adaptate nivelului de înțelegere a acestora. Accesul la educație pentru sănătate sexuală completează spectrul educației universale și formează, responsabil și adaptat, atitudini responsabile și sănătoase, o înțelegere și o informare corectă, o împuternicire a tinerilor membri ai unor comunități și ai unei societăți românești lipsite de discriminare. 1. ECDC: Surveillance Report. HIV/AIDS surveillance in Europe 2. http://dspvs.ro/dsp2/images/Analiza%20de%20situatie%20Cancer%20de%20Col%20uterin%202014.pdf 3. International Agency for Research on Cancer, http://eco.iarc.fr/eucan/CancerOne.aspx?Cancer=46&Gender=2 4. https://violentaimpotrivafemeilor.ro/statistici-privind-violenta-in-familie-aproape-noua-mii-de-cazuri-de-lovire-si-alte-violente-si-80-de-violuri-in-familie-in-primele-6-luni-ale-anului/ 5. INSEE- Anuarul statistic al României 2016 6. ECDC: Surveillance Report. HIV/AIDS surveillance in Europe 7. http://dspvs.ro/dsp2/images/Analiza%20de%20situatie%20Cancer%20de%20Col%20uterin%202014.pdf 8. International Agency for Research on Cancer, http://eco.iarc.fr/eucan/CancerOne.aspx?Cancer=46&Gender=2 9. https://violentaimpotrivafemeilor.ro/statistici-privind-violenta-in-familie-aproape-noua-mii-de-cazuri-de-lovire-si-alte-violente-si-80-de-violuri-in-familie-in-primele-6-luni-ale-anului/

Clujul e al doilea oraș din țară, atât ca dezvoltare economică, cât și ca număr de locuitori. Orașul produce anual peste 200.000 tone de gunoi. Cu toate acestea, Clujul nu are o groapă de gunoi autorizată și funcțională. Una este în închidere, alta este în construcție, iar deșeurile ajung în două depozite temporare. Când noua groapă de gunoi va fi gata, ea se va umple cu deșeurile din depozitele temporare, iar noi ne vom găsi în aceeași situație de acum. Acum, la Pata Rât sunt peste 1.500.000 de tone de deșeuri, în 160.000 de metri pătrați. Depozitele de deșeuri de la Pata Rât se confruntă continuu cu una din cele două probleme: Autoaprindere - din cauza gazului metan format la descompunerea deșeurilor Scurgerile de levigat - din cauza precipitațiilor și a apei folosite pentru stingerea incendiilor. Dacă plouă avem probleme cu levigatul, dacă nu plouă rampele de gunoi se aprind! Singura soluție este reducerea cantității de deșeuri care ajunge în depozite. Acest lucru se poate face foarte simplu prin reciclare. Nu mai este timp de așteptat! Fiecare zi de întârziere duce la creșterea cantității de deșeuri din depozitele temporare, crescând astfel riscul de autoaprindere și contaminare a solului și a apei cu levigat. Clujul trebuie să înceapă să colecteze selectiv.

În România sunt active zeci de mii de organizații neguvernamentale care oferă populației servicii critice în domeniul sănătății, educației, asistenței sociale, protecției mediului, culturii, dezvoltării comunitare și multe altele. În ansamblul lor aceste organizații deservesc milioane de persoane și contribuie la creșterea calității vieții în majoritatea comunităților românești. Persoanele juridice au o contribuție financiară majoră prin sponsorizările făcute către organizațiile neguvernamentale, aducându-și astfel aportul la impactul social și economic al organizațiilor. Conform datelor de la ANAF, în 2015 din cele 150.541 de societăți comerciale care au realizat profit 23% au înregistrat cheltuieli cu sponsorizarea, bursele private sau mecenat în valoare totală de peste 157 de milioane de Euro, contribuind astfel la dezvoltarea societății românești. Ordonanța 3/2017 reduce dramatic numărul firmelor care beneficiază de această facilitate fiscală și va afecta tot sectorul neguvernamental însă mai ales organizațiile din localități mai mici care nu pot accesa finanțările marilor corporații sau fondurile publice și care depind tocmai de sponsorizările pe care le pot obține de la agenții economici locali, în marea lor majoritate microîntrprinderi. Nu în ultimul rând prezenta ordonanță generează un mediu ne-echitabil pentru micii întreprinzători care pentru un comportament identic nu beneficiază de același facilități fiscale ca societățile comerciale impozitate pe baza profitului. În plus credem că micii întreprinzători sunt cei care au nevoie și mai mult ca aceste comportamente de solidaritate și implicare socială să fie încurajate.

Aceste tendințe ne îndepărtează flagrant de dimensiunea integrării europene, plasându-ne într-o zonă centrifugală în raport cu toate centrele de forță ale civilizației. Suntem convinși că scena educațională românească trebuie să se alinieze modelelor de succes ale Europei, să se situeze în proximitatea calitativă a acestora, nu să se îndepărteze de ele, așezându-ne astfel marginal pe harta dinamicii educaționale europene. NU VREM:  autori de manuale selectați politic!  excluderea a 10.000 de potențiali autori, în favoarea a trei selectați de stat!  autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză tutela statului!  autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză comanda politică!  manuale mai scumpe în timp, ca efect al monopolului!  pierderea unor manuale potențial valoroase!  falimentarea unor edituri profesioniste, care asigură locuri de muncă simultan cu produse de calitate!  anularea posibilității ca edituri prestigioase, cum sunt Oxford, Nathan, Pearson, Cornelsen, Cambridge etc. să lucreze cu autori români!  să dispară oamenii creativi, esențiali pentru o echipă de autori de manuale, pe care un asemenea sistem i-ar exclude din principiu!  limitarea dreptului la asociere în vederea scrierii unui manual!  ca un manual, vremelnic agreat de o conducere politică, poate chiar iubit de profesori, să fie schimbat de următoarea conducere politică, pentru că are clienții ei!  controlul politic al conținuturilor!  cenzura educației!  controlul minților copiilor noștri!  moartea școlii românești! Atragem atenția asupra câtorva principii fundamentale ale educației, încălcate de către recentele inițiative ale MEC în privința manualelor și a auxiliarelor școlare: 1. DREPTUL PROFESORULUI de a-și alege resursele didactice. PROFESORUL trebuie să-și mențină vocația și să reușească să-și cultive, și după 20-30 de ani de carieră, pasiunea pentru munca sa. O poate face DOAR dacă se simte liber, inclusiv prin faptul că toate cărțile pe care și le dorește îi sunt permise. • Acest drept este reglementat chiar în Constituție în mai multe țări (Italia, de exemplu) și în Legile Educației (în aproape toate statele lumii). A-i limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 2. DREPTUL DE A PUBLICA. Orice editură și orice autor au dreptul de a publica ORICE carte cu profil educațional: în primul rând MANUALE, dar și culegeri, ghiduri și metodici, manuale digitale etc. Dezvoltarea complexă a pachetelor educaționale în editurile cu profil educațional este CEA MAI CUNOSCUTĂ FORMĂ de CERCETARE-DEZVOLTARE în EDUCAȚIE, la nivel mondial. Exemple strălucite: Pearson, Cambridge sau Oxford, Hachette sau Nathan, Cornelsen, Klett sau Springer. • Acest drept este derivat din DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE (Art. 30 din Constituția României), reglementat în Constituție în mai multe țări, dar și prevăzut ca atare în Legile Educației și în Legile Cărții din aproape toate statele lumii. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 3. DREPTUL PĂRINȚILOR DE A CALIBRA ȘI DIRECȚIONA educația propriilor copii. Statul, școala, profesorii, directorii, agenții economici nu pot impune unui părinte CÂT și DACĂ dorește să plătească pentru resurse educaționale suplimentare. • Drepturile și responsabilitățile părintelui în ceea ce privește educația copilului sunt prevăzute ca atare în legislație. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 4. DREPTUL STATULUI DE A INVESTI în educație Statul are dreptul (și responsabilitatea) de a investi în educație, fără să încalce însă vreunul dintre celelalte trei principii de mai sus. Statul poate achiziționa manuale, însă DOAR de pe o piață liberă, la prețuri corecte, rezultate în urma unor reguli de competiție corecte, în interesul beneficiarilor. Nu va forța însă o scădere artificială a prețului manualului, întrucât aceasta ar însemna, inevitabil, o reducere a calității. Conform Constituției României, statul dă cetățenilor români dreptul la “învățătură”. Adică educație de calitate. Ingerințele statului prin soluții de tip monopol elimină concurența, iar lipsa concurenței înseamnă calitate mai slabă, prețuri, în timp, mai mari (de monopol). Se atentează astfel la unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, dreptul la învățătură. • Constituția României. Art. 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! Cele patru principii sunt circumscrise unui drept fundamental: DREPTUL COPILULUI la o educație de calitate. În numele acestui drept, vă solicităm, domnule ministru Liviu Pop, să renunțați imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub forma așa zisei licitații de autori, organizată de editura de casă a statului! 200 de cadre didactice universitare și preuniversitare, academicieni și cercetători au semnat deja această petiție, susținută de Uniunea Editorilor din România (UER) și Asociația Editorilor din România (AER). Dacă sunteți de acord cu aceste principii, semnați petiția și trimiteți-o mai departe!

Ariile protejate ale României sunt ultimul refugiu a numeroase specii și ultimele locuri în care se regăsesc habitate naturale și semi-naturale în stare bună de conservare. Scoatere oricăror suprafețe din aceste arii protejate, fără a respecta cerințele legale existente, poate aduce prejudicii semnificative patrimoniul natural și cultural al țării. Inițiativa legislativă se dovedește a fi una total iresponsabilă, având in vedere lipsa unei evaluări reale a impactului pe care aceste acțiuni l-ar putea avea asupra mediului și în lipsa unor studii privind impactul economic si social al degradării ariilor protejate. Atragem atenția asupra art. 6 din Ordonanta Nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, care prevede ca Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective. Consideram ca orice demers care periclitează integritatea parcurilor naționale și naturale, ale rezervațiilor constituie un atac la adresa celor mai importante valori ale patrimoniului natural și cultural al țării noastre, iar Parlamentarii României trebuie să fie principalii apărători ai acestor valori. Capitalul natural al României oferă condiții și resurse pentru dezvoltarea armonioasă. Ariile protejate pot și trebuie să devină etaloane de protecție a valorilor naturale și culturale și modele de activități de utilizare responsabilă a resurselor naturale regenerabile. În plus, țara noastră este una dintre cele mai bogate din Europa in ceea ce privește varietatea speciilor si habitatelor. Asigurarea continuității acestor valori este, printre altele si o obligație asumata de tara noastră în calitate de membru al UE. Parcurile naționale, parcurile naturale, rezervațiile si alte arii naturale protejate reprezintă moștenirea pe care am primit-o si pe care trebuie să o transmitem generațiilor viitoare. Economic, rolul acestora in viața noastră nu este încă suficient cuantificat, însă experiența existentă la nivel european și mondial ne arata că aceste arii protejate vor avea o contribuție esențială la dezvoltarea responsabilă a comunităților locale și la economia țării. ➡ CERE DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR DIN JUDEȚUL TĂU (care au votat această inițiativă legislativă) SĂ O RETRAGĂ! Iată aici lista senatorilor și deputaților care au semnat această inițiativă: • Niță Ilie - senator ALDE; • Ruse Mihai - senator ALDE; • Simionca Ioan - senator ALDE; • Andrușcă Dănuț - deputat PSD; • Anton Anton - deputat ALDE; • Băișanu Ștefan-Alexandru - deputat ALDE; • Banias Mircea-Marius - deputat ALDE; • Borza Remus-Adrian - deputat ALDE; • Budăi Marius-Constantin - deputat PSD; • Calotă Florică Ică - deputat ALDE; • Căruceru Aida-Cristina - deputat PSD; • Cătăniciu Steluța-Gustica - deputat ALDE; • Cîmpeanu Sorin Mihai - deputat ALDE; • Cobuz Maricela - deputat PSD; • Cocoș Vasile - deputat PSD; • Cucșa Marian-Gheorghe - deputat ALDE; • Cupă Ion - deputat ALDE; • Durbacă Eugen - deputat ALDE; • Florea Damian - deputat ALDE; • Furtună Mirela - deputat PSD; • Gerea Andrei Dominic - deputat ALDE; • Ilișanu Claudiu-Augustin - deputat PSD; • Lovin Dumitru - deputat ALDE; • Mușoiu Ștefan - deputat PSD; • Neață Eugen - deputat PSD; • Niță Mihai - deputat ALDE; • Oteșanu Daniela - deputat PSD; • Pop Andrei - deputat PSD; • Popa Ștefan-Ovidiu - deputat PSD; • Surgent Marius-Gheorghe - deputat ALDE; • Toma Ilie - deputat PSD; • Văcaru Alin Vasile - deputat PSD; • Vosganian Varujan - deputat ALDE

Fără o politică guvernamentală care să explice și să încurajeze reducerea poluării mediului înconjurator ne vom îndrepta cu siguranță către timpurile ce au determinat schimbările climatice a căror consecințe astăzi le trăim în toată lumea: furtuni, secetă prelungită, creșterea temperaturii medii anuale. Fără promovarea și exploatarea corectă a resurselor regenerabile (deci care se regenerează raportat la scara umană a timpului) vom exploata în continuare acele resurse ne-regenerabile: hidrocarburi, lemn, pacură, gaz, etc., resurse grav poluante pentru mediul inconjurător, consecința fiind deșertificarea României și consecințele ce acest lucru îl implică.

Pe timp de iarna accesul masinilor salvarii, pompieri, microbuze transport persoane sau copii la scoala, masini aprovizionare cu marfa si paine, este aproape imposibil de realizat.Din nou asteptam cu groaza iarna, cand o sa ne simtim iarasi abandonati! Promisiuni de asfaltare au fost facute in fiecare an, mai ales in preajma alegerilor, cand puteai vedea angajati de la drumuri facand masuratori sau proiecte topografice. In primavara acestui an satenii s-au bucurat afland ca in sfarsit proiectul asfaltarii ulitelor a fost aprobat de catre consiliul local, iar banii pentru asfaltare au fost deblocati! Toata comuna e asfaltata, doar noi am ramas ultimii si de 3-4 ani nu se misca nimic! Ce a mai ramas de lucru? 3-4 KM. Asa au inceput sa curga si promisiunile din partea primariei...se ducea bietul batran la primarie sa-si plateasca taxele si intreba si el ca orice om. Raspunsul era: in Iunie incep lucrarile,... apoi in Iulie,...apoi in August.... Septembrie... Acum nimeni nu mai stie nimic, iar satenii se simt din nou abandonati si mintiti... Nu intelegem ce se intampla, unde e blocajul? Dezinteres din pareta primariei, lipsa de fonduri, ... Nimeni nu ne da un raspuns clar! Ganditi-va la oamenii batrani, la copiii care trebuie sa mearga la scoala, la bolnavii acestui sat care poate or sa aiba nevoie de o salvare! ....... "Da-i dracu cu drumul lor.... e timp, poate la anu" PS: Ne intrebam, cine a facut acest coment???

Fără presiunea noastră nimic nu se va întâmpla! Nu putem lăsa un asemenea monument de patrimoniu local și național să moară! Cu toții avem și vom avea nevoie de el! Castelul Brukenthal din Sâmbăta de Jos are potențialul să devină un pilon turistic al Țării Făgărașului, având în vedere caracteristicile sale : 35 de camere, cramă subterană, arhitectură și decorațiuni, plasament excelent (la poalele munților, lângă herghelia Sâmbăta de Jos și în imediata apropiere de drumul european E68/DN1). Doar o renovare completă și o exploatare în beneficiul zonei va împlini acest potențial. Și puțină istorie… - Castelul a fost construit în perioada anilor 1750-1760 de către contele Jozef von Brukenthal (fratele lui Samuel Brukenthal – fondatorul Muzeului din Sibiu) in cinstea împărătesei Maria Thereza, care îi atribuise terenul în arendă. - Este o construcție solidă, în stil baroc, cu ziduri de peste 1m grosime. Are 35 de camere decorate cu picturi și având parchet din lemn de stejar și sobe de ceramică aduse de la Viena. În urma unui incendiu de la inceputul secolului XX, castelul a suferit daune mari, care au dus în anul 1932 la primele lucrări de restaurare, din nefericire nespecializate. În consecință, multe dintre picturile de pe pereți au fost acoperite cu var, cum este cazul celebrei fresce din sala mare care înfățișa scene de vânătoare cu peisaje muntoase din zona Făgărașului (frescă atribuită de Emil Sigerius lui Anton Steinwald din Sibiu). - Castelul a servit o perioadă drept sediu administrativ pentru Herghelia de cai lipițani în incinta căreia se află. Din 2002, aparține Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Acest monument, cu vechimea, istoria și arhitectura lui, face parte din patrimoniul nostru și nu poate fi lăsat pradă distrugerii. Orice semnătură contează pentru salvarea lui!

Municipiul Cluj-Napoca are un istoric consistent în operarea transportului public; Prima rețea de tramvaie a fost operată în 1898, încă de pe vremea imperiului Austro-Ungar, cu tramvaie cu aburi, iar exploatarea rețelei de troleibuze a debutat în 1957 cu vehicule de producție autohtonă. In momentul de față, municipiul Cluj-Napoca deține printre ultimele vehicule DAC-ROCAR fabricate în capitală, iar conservarea și expunerea lor, alături de alte exponate specifice ar fi prielnică valorificării patrimoniului isotoric-cultural al municipiului. Numeroase grupuri de pasionați de transport public din lume vizitează cu interes astfel de obiective, iar orașe precum Sydney, Melbourne, Haarlem, Viena, Beuxelles, Berlin, Gothenburg, Praga, Barcelona, Basel, Kiev sau Moscova și-au valorificat patrimoniul local din domeniul transportului public de călători înființând astfel de muzee. Prezentarea exponatelor din domeniu ar avea o mare valoare pentru patrimoniul turistic al orașului, atrăgând numeroși pasionați de transport public atât din țară, cât și din străinătate precum și aducând un plus de însemnătate cultural-istorică inginerească generațiilor viitoare.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor se află până în luna octombrie 2017 în dezbatere publică și mai poate suferi modificări. El va fi aprobat până la finalul acestui an prin Hotărâre de Guvern. Dacă se aprobă în forma actuală, nicio investiție publică sau privată pentru tratarea deșeurilor în județul Sibiu nu va primi acord de mediu și nu se vor putea implementa soluții alternative transportării deșeurilor la Alba, întrucât toate deciziile legate de gestionarea deșeurilor la nivel judeţean se vor lua de către autoritatea de mediu cu respectarea strictă a planurilor naționale aprobate. Soluția actuală propusă de PNGD obligă județul Sibiu la costuri suplimentare constând în construirea cel puţin a unei stații de transfer, achiziţia unor autospeciale de mare tonaj, cu transferul efectiv al deşeurilor în județul vecin, cu operaţiunile de tratare mecanico-biologică a deşeurilor în județul Alba și transportarea materialului rezultat în urma tratării înapoi la Sibiu. Județul Sibiu este unul dintre puținele județe din țară în care proiectele europene care au introdus sistemul de management integrat al deșeurilor au început să dea rezultate. Investițiile în noul sistemul integrat de colectare selectivă a deșeurilor s-au finalizat și funcționează. E important ca PNGD să permită în următorii ani dezvoltarea acestui sistem la nivel de județ, nu să vină cu restricții care încalcă principiile europene în gestionarea deșeurilor, cum ar fi principiul proximității. Textul planului poate fi consultat pe site-ul Ministerului Mediului, la Transparență Decizională: https://goo.gl/mpBnNy

Pentru ca in primul rand aceasta masura este anticonstitutionala: desi in fata legii toti copiii se nasc egali, in spitale actul medical este decontat dupa cum au noroc si proximitatea unui spital mai bine finantat. In al doilea rand: ca o mare parte a populatiei nu are acces la spitale cu TCP mare si astfel ei desi platesc taxe egale cu locuitorii din Bucuresti sau Cluj beneficiaza de servicii pe acelasi act medical la 50% din finantare si e evident ca nu au aceleasi rezultate sau aceleasi sanse. In al treilea rand: Ca nu putem alege unde ajungem in Urgenta. Daca avem ghinion ca spitalul de urgenta in care ajungem sa fie de categoria 3 vom avea acces la investigatii, medicamente si tratament mai prost decat intr-un spital de categoria 1, pentru acelasi act medical.