Orașele se dezvoltă și, pe măsură ce o fac, costul locuirii crește enorm. Pentru câteva categorii sociale, problema poate trece neobservată, dar ce se întâmplă cu ceilalți? Ce se întâmplă cu mamele, unchii, prietenii și rudele cu venituri medii, cheltuite jumătate pe chirii și rate, ce se zbat pentru a o scoate la capăt zi de zi? Mai ales acum, în contextul pandemiei, trebuie să ne mobilizăm pentru sutele de mii de persoane care locuiesc în condiții precare, riscându-și constant sănătatea. Trebuie să ne pregătim împreună și pentru momentul în care, în contextul crizei economice, vor dispărea multe locuri de muncă, punând multe persoane în incapacitatea de a plăti costurile locuirii (chirie ori credit). Ca să putem trece cu bine peste această provocare mondială, criza locuirii trebuie rezolvată. Locuințele adecvate, accesibile ca preț raportat la venit, nu ar trebui să fie un vis îndepărtat, ci o realitate, cu termen limită de maxim 2 ani! Ce sunt locuințele sociale și cine are dreptul la una? Locuințele sociale țin de domeniului public și se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței. Cetățenii pot aplica pentru o locuință socială dacă venitul lor este până la salariul mediu pe economie. Care este problema cu locuințele sociale acum? Accesul la acestea este limitat, formalitățile sunt complicate, iar mulți dintre solicitanți trebuie să reia procedura complicată de întocmire anuală a dosarului, an după an, ajungând să aștepte și până la 20 de ani pentru o locuință. Cum putem soluționa problema și ce le cerem viitorilor aleși locali? ● Vrem ca noile persoane alese pe posturi de primar, viceprimar și consilier local să asigure servicii publice adecvate ce includ asigurarea unui stoc de locuințe sociale care răspunde nevoilor locale și se înscrie printre obligațiile municipalității ● Vrem o administrație publică locală interesată de problema locuirii, care găsește soluții inovatoare la una dintre cele mai mari probleme ale cetățenilor: costurile exorbitante și în continuă creștere ale locuințelor de pe piață. ● Vrem o administrație care, potrivit Legii locuinței și Codului Administrativ, ia decizii privind realizarea fondului de locuințe sociale, fie prin construcții noi, fie prin reabilitarea unor construcții existente, pentru a oferi cetățenilor îndreptățiți, în timpul cel mai scurt posibil, locuințe sociale. Vrei să ajuți? Implică-te! Semnează petiția și dă mai departe! De ce este important să semnezi? • Pentru a responsabiliza viitorii aleși să nu lase pe nimeni fără locuință adecvată prin găsirea de soluții inovatoare, ce folosesc toate pârghiile legale, pentru rezolvarea crizei locuirii. • Deoarece Covid-19 ne-a arătat cât de vulnerabili suntem toți și că doar prin solidaritate vom putea avea un oraș al tututor. • Pentru că locuirea este o nevoie primordială, iar dreptul la locuire este un drept universal al omului. Acasă ne îngrijim sănătatea și ne refacem energia pentru muncă, învățare și implicare socială. Pentru asta, înainte de toate este necesară o locuință adecvată, cu costuri accesibile, raportate la venit.

1. Încălcarea flagrantă a separației puterilor legislativă, executivă, judecătorească – principiu fundamental al democrației constituționale; In acest sens intemeiem punctul 1 pe articolul Protocoalele puterii lor, o ancheta jurnalistica a Sa fie Lumina, disponibila aici spre citire https://safielumina.ro/protocoalele-puterii-lor/, insa nu se limiteaza doar la asta temeiul argumentatiei. 2. Încălcarea drepturilor cetățenești constituționale, de exprimare liberă, demnitate, imagine, autonomie personala etc. Punctul 2 il fundamentam in recentele declaratii ale lui Teodosie ce aduc atingere drepturilor omului (https://www.digi24.ro/stiri/ips-teodosie-inca-o-declaratie-controversata-femeia-a-inceput-pacatul-daca-nu-pacatuia-nu-ar-fi-nascut-in-dureri-1520667), declaratiile purtatorului de cuvant, Vasile Banescu priviind minoritatile politeiste/demonolatre, ori grupurile LGBTQ+ (https://www.mediafax.ro/social/biserica-vandalizata-in-parcul-ior-patriarhia-romana-exemplu-strident-de-acte-violente-19965431), discursul instigator la ura contra persoanelor LGBTQ+ (https://adevarul.ro/news/politica/domnul-banescu-selupta-diavolii-1_6054ae9f5163ec4271119396/index.html), insa lista poate continua ea fiind deosebit de lunga, iar anchete ca cele facute de Recorder, Starea Natiei si Sa Fie Lumina sunt populare in acest sens, si bine fundamentate. Ne fundamentam pe prevederile Legii 486/2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, art. 21 care spune urmatoarele: "Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Culte, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securității publice, ordinii, sănătății sau moralei publice ori drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." Tototodata petitia noastra nu vizeaza scoaterea in ilegalitate a vreunei religii, cult sau institutii, ci doar retragerea unor facilitati pentru a transmite un mesaj public ca actiunile acestora aduc atingere principiilor statului de drept si a democratiei, cat si tratatelor si conventiiilor in materie de drepturile omului, la care Romania este angajata.

Este extrem de important pentru angajatii din Romania, in special pentru cei din sistemul bugetar, ar fi o masura de protectie impotriva politrucilor cocotati (plantati) in functii de conducere in diferite institutii. Un exemplu din anul 2020, dintr-o singura institutie, si anume Administratia Nationala Apele Romane, unde politrucul Ervin Molnar (plantat de PNL ca director general) prin acolitii dansului (directorii de ABA-uri, numiti politic de Ervin Molnar fara sa indeplineasca conditiile legale de ocupare posturilor) a detasat 3 persoane pentru 1 an de zile, la sute de kilometri de familie, doar pentru ca il deranjau pe EL! Pentru un angajat care nu are resurse financiare, nu are cunostinte si posibilitati sa angajeze un avocat, este o masura pe care trebuie sa o duca la indeplinire, singura alternativa daca nu doreste sa fie detasat, este sa isi dea demisia. Un exemplu concret sunt eu, Ianculescu Ovidiu Sebastian, care am fost detasat la 200 de km de casa (chiar daca am 2 copii minori 3 ani si 6 ani, pe care ii cresc singur cu sotia, neavand bunicii sau alte rude in aceeasi localitate, si am motivat justificat refuzul detasarii, nu au contat aceste lucruri); am intentat din primele zile actiune in instanta, iar primul termen de judecata l-am avut dupa 6 luni !!!! In toata aceasta perioada, daca avocatul nu ar fi deschis si o actiune de suspendare prin Ordonanta Presidentiala, si nu am fi castigat la Curtea de Apel, eu eram obligat sa merg la locul de munca unde am fost detasat! Alti doi colegi au fost detasati la: 550 km (Cluj Napoca-Galati) de casa si 540 km (Bucuresti-Timisoara)!

De la Revolutie pana in prezent, am vazut pastrarea castei din politie, inexistenta vreunei reforme concrete din fosta Militie in actuala Politie, coruptia masiva existenta in aceasta institutie esentiala, tot mai multe cazuri de suicid in randul lor, tot mai multe cazuri de omor al cetatenilor ce nu fac parte din casta, "sinucideri" in custodia politiei, tortura, amenintari cu moartea, abuzuri oribile asupra populatiei.

Dreptul de vot al cetățenilor din Cartierul Independenței, localitatea Bragadiru, județul Ilfov, se dorește a fi restricționat! De altfel, fostul primar al localității, actual deținut la Penitenciarul Rahova, nu dădea 1 leu pe locuințele noastre! În urmă cu doi ani, secțiile de votare alocate cetățenilor cu drept de vot din Independenței au fost mutate în Cartierul Scandinavia – Fortuna, cartier aflat peste drum de DN6 – Șoseaua Alexandriei! Această decizie a generat o prezență mai slabă la vot din cauza distanței de aproximativ 3 kilometri pe care locuitorii sunt nevoiți să o parcurgă, traversând Șoseaua Alexandriei pe o pasarelă cu lifturi nefuncționale! Într-un oraș ca Bragadiru, în care rata de infectare cu virusul SARSCOV 2 este în prezent de 11,58 la mia de locuitori, considerăm că este inadmisibil ca secțiile de votare să fie amplasate într-o grădiniță, înghesuite astfel încât să încapă două într-o sală de clasă!

In 2017, Gabriela Firea a aprobat un proiect pentru constructia unei statui in onoarea fostului presedinte american Ronald Reagan. Glorificarea lui Ronald Reagan a fost incurajata de primaria capitalei, sub pretextul ca acesta "reprezinta un simbol[...]al respectarii drepturilor omului[...]" printre altele, dar aceasta declaratie invalideaza experienta si trauma comunitatilor minoritare cat si in SUA dar si in restul lumii. Sub Reagan, guvernul American a orchestrat si incurajat numeroase lovituri de stat in America de Sud, precum cel din Nicaragua, prin care guvernul american a sustinut grupul terorist de extrema dreapta "Contras" in lupta lor cu guvernul ales prin vot democratic de stanga. Acest grup este autorul a multor crime impotriva umanitatii, precum organizarea a unor trupe de moarte (death squads) care au rapit, torturat si executat sute de oameni. De asemena, guvernul Reagan a fost cel care a invadat Grenada in 1984, un act care a fost condemnat chiar si de catre aliati ai Americii precum Anglia ca fiind "o violarea a legii internationale." Guvernul Reagan a ignorat pandemia de SIDA in Statele Unite deoarece afecta comunitatea LGBT, iar acestia sperau ca moartea celor afectati o va eradica. Aceasta lipsa de actiune a cauzat moartea a zeci de mii de persoane in timp ce guvernul Reagan a tratat o ca pe o gluma, numind boli cu transmitere sexuala "ciuma gay." Constructia unei statui in onorea presedintelui Reagan a fost aprobata de catre PMB sub Firea, dar Nicusor Dan a alocat recent 800,000 de lei pentru continuarea proiectului, o suma exagerat de mare pentru glorificarea unui om politic cu maini patate de sange. Continuarea proiectului arata o lipsa de respect pentru comunitatea LGBT din Romania aratata de catre un primar dintr un partid care se lauda ca fiind progresiv si pro LGBT.

Fără aceste modificări aduse legii pentru protecția persoanelor cu handicap, persoanele cu diabet sunt condamnate la o viață de mizerie și la dizgrație. Odată cu trecerea timpului devenim paria societății dacă nu putem munci și nici nu putem să ne asigurăm medicamentația și traiul zilnic. DACĂ NU NE VOM UNI VOM FI CĂLCAȚI ÎN PICIOARE AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ACUM. Eu personal m-am saturat să tot mint si să mă ascund, să îmi fie rușine de boala mea!

Efectuarea de analize medicale si stomatologice obligatorii , incluzand testarea populatiei tarii pentru Covid 19 si obtinerea in mod real a cazurilor de infectare la nivel national cu acest virus !

Fenomenul "fake news" este scăpat de sub control, generând un val de proteste în toată țara, proteste care au avut loc inclusiv în incinta spitalelor din Bacău și Galați.

Aducem aminte că România este membră ONU iar la 28 Iulie 2010, prin Rezoluția 64/292, Adunarea Generală a ONU a recunoscut în mod explicit dreptul omului la apă și canalizare și a fost recunoscut faptul că apa potabilă curată și canalizarea sunt esențiale pentru realizarea tuturor drepturilor omului. Rezoluția solicită statelor și organizațiilor internaționale să furnizeze resurse financiare, să contribuie la consolidarea capacităților și la transferul de tehnologie pentru a ajuta țările, în special țările în curs de dezvoltare, să furnizeze apă potabilă și canalizare sigură, curată, accesibilă pentru toți. In prezent, la nivel național avem legea 458/2002*republicată care reglementează calitatea apei potabile, având ca obiectiv PROTECȚIA SĂNĂTĂȚII OAMENILOR, împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea calității ei de apă curată și sanogenă, DAR CU TOATE ACESTEA, DIN CAUZA POLUĂRII, LIPSEI DE INFORMAȚII ȘI A CORUPȚIEI DINTRE INSTITUȚII, cetătenii au fost și vor fi îmbolnăviți din cauza apei contaminate. În mediul rural, mulți oameni nu își permit să cumpere apă îmbuteliată, care și acest fapt duce la o poluare masivă de plastic. În prezent, românii au ales să consume tot mai multă apă îmbuteliată, înregistrând o creștere a acestui consum de aproximativ 30% în 5 ani, de la 69 litri/cap locuitor în 2012, la 90 de litri/cap locuitor în 2017. România este încă în urma obiectivelor Tratatului de Aderare la UE privind acoperirea națională cu servicii de apă și tratarea apelor uzate. În prezent, rata de conectare la servicii de apă este în jur de 70% iar la servicii de canalizare în jur de 53% fiind cele mai scăzute dintre țarile UE atât pentru apa potabilă, cât și pentru canalizare. Dacă autoritățile publice generale cunosc situația în care cetațenii sunt orăviți, încet dar sigur, în fiecare zi cu o apă plină de nitrați, nitriți și bacterii, atunci voit, participă la un atentat la sănătatea publică iar acest lucru este inadmisibil!!! Cetățenilor trebuie să li se ofere periodic toate informațiile despre apa pe care o consumă, să aibă dreptul de a o verifica în mod gratuit, odată pe an iar dacă aceasta este neconformă, să li se ofere din partea primariilor în mod gratuit posibilitatea de a instala filtre de apă în locuințe. Acest lucru este la fel de important și pentru școlile din România, acolo unde copiii noștri nu au poibilitatea de a consuma o apă potabilă de calitate. În anul 2021, cu toata tenhonogia și posibilitațiile de care dispunem, este de neacceptat ca cetățenii, atât din mediul rural cât și urban, să nu aibă posibilitatea de a consuma în mod gratuit apă potabilă de calitate. APA ESTE SURSA VIETII! ESTE UN BUN PUBLIC ȘI NU O MARFĂ!

Integrarea persoanelor cu dizabilități atât profesional cât și în viața socială.

Spitalele din România sunt puține, (367 spitale de stat pentru 20 de milioane de locuitori), vechi (Spitalul Marius Nasta - 1906), cu infecții nosocomiale în pereți, saloane mici și neconforme pentru pacienți, uși neîncăpătoare și coridoare înguste ce nu permit evacuarea de urgență și în siguranță a pacienților, nu permit crearea de circuite funcționale și sterile, iar structurile de construcție ale acestora sunt incompatibile cu regulile de avizare ISU. În România exista județe întregi în care nici un spital nu are aviz de securitate la incendiu. Totodată, deficitul grav de medici și cadre medicale din România este generat astăzi, în principal, de lipsa dotărilor din spitale, prăpastia față de orice standarde europene. Medicii nu pot salva vieți omenești cu mâinile goale! Un singur spital a fost inaugurat după 1990. Guvernanții nu au găsit niciodată bani pentru spitale. Astăzi, Europa da o șansă sănătății noastre și a cetățenilor României iar decizia corectă a dumneavoastră este alocarea unei sume din Fondul de Redresare și Reziliență post covid pentru construcția spitalelor. Dacă din acești bani veți aloca o sumă suficientă pentru sănătate, mai avem o șansă. Semnează și tu petiția și cere-le acum miniștrilor Cristian Ghinea, Vlad Voiculescu și premierului Florin Cîțu, să aloce, din Fondul de Redresare și Reziliență, bani pentru construcția și echiparea a 100 de spitale în România. Campanie sustinuta de Colegiul Pacientilor din Romania.