În București nu există niciun spital sau secție dedicată acestor pacienți. Ei sunt tratați în diverse secții de psihiatrie, unde nu se monitorizează nici bolnavii, nici interacționea tratamentului pentru demență/Alzheimer cu tratamentele altor boli asociate. Trebuie să începem să avem grijă de pacienții noștri!

Bolnavii cronici sau cei care au fost mai des prin spitale au șanse mai mari sa fie lăsați în cele din urmă sa moară. Una dintre persoanele care au beneficiat de acest tratament inuman, a fost si soția mea, Dumitrescu Jageta, bolnavă de cancer la plămâni. După ultimul CT, acesta fiind în regresie. Îmbolnăvirea cu Clostridium Difficile in Spitalul Clinic Județean de Urgenta Sf Apostol Andrei şi lipsa unui diagnostic timp de 3 săptămâni, o săptămână la Galați, doua la Institutul Oncologic București, au condus la moartea soției mele. Infectarea cu Clostridium am descoperit-o după 4 săptămâni de boală și de stat în doua spitale, după ce am fost la o clinică privată. Internarea în Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf Apostol Andrei și aducerea ei în stare de soc HIPOVOLEMIC, lăsarea ei în comă aproape 3 ore cu buna știintă. Spun asta în baza afirmațiilor unei doamne doctor: „Oricum trebuia să moară". Faptul ca nu i-au mai făcut trasfuzii cu sânge pentru ca „oricum murea” mă fac să cred că a fost aleasă să moară. Este important ca Ministrul Sănătății să rezolve această situația din sistemul medical pentru că pacienții din spitale se îmbolnăvesc de alte boli luate din acestea, pentru ca sunt lăsați să moară, cu bună știintă, sau ajutați să moară pentru că nu au plătit șpagă.

În primul rând, vaccinarea salvează vieți. Într-o țară în care vaccinarea este optională și propaganda antivaccinare curge continuu, vor muri copii din cauze preventibile. În fiecare săptămână. Obligativitatea vaccinării protejează copii de deciziile iraționale ale părinților. De asemenea protejează copiii și adulții vulnerabili de riscul reprezentat de cei nevaccinați admiși fără restricții în locuri publice. Apoi, Legea Vaccinării este esențială din multiple motive. 1. Aduce predictibilitate și functionalitate programului național de vaccinare prin: a. Contracte de lungă durată și comenzi de vaccinuri pe termen lung b. Livrarea vaccinurilor de către Direcțiile de Sănătate Publică in cabinetul medicilor c. Educarea medicilor și inregistrarea obligatorie a tuturor medicilor vaccinatori în sistemul național de vaccinare. 2. Obligă Ministerul Sănătății și partenerii acestuia la campanii concrete de informare despre vaccinare. 3. Creeaza structuri de informare a părinților ezitanți cu privire la vaccinare 4. Clarifică rolul fiecărui profesionist in activitatea de vaccinare, precum și obligațiile și responsabilitatea părinților. 5. Creeaza multiple oportunități pentru recuperarea vaccinării și conform estimărilor specialiștilor, va crește acoperirea vaccinală la nivelul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății. 6. Aduce România la nivelul statelor cu legi corecte privind vaccinarea precum Franța, Italia, Germania, Australia, statul american California, statul american New York, Belgia, Bulgaria, Ungaria, Croația, Cehia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia,

Este important deoarece din 1960 până în momentul reabilitării nu s-a distrus nici o amforă, dar din momentul în care s-au început lucrările s-au distrus două: una a fost distrusă de un muncitor, iar alta de hoţi căci au dorit să fure suportul metalic. Prin incompetenţă al nostru primar Decebal Fădădău ne distruge ORAȘUL, SĂNĂTATEA, dar şi ISTORIA. Dacă ne sunt aceste lucruri ucise, ce o să ne mai rămână? Un oraș fără istoric şi plin de gunoaie în care nu o să avem pe unde să ne plimbăm cu cei mici, în care nu o să avem unde să parcăm, în care câinii fără stăpân sunt maltrataţi, iar mămicile trebuie să umble printre maşini cu cărucioarele. ESTE IMPORTANT să te alături acestei iniţiative deoarece NE ESTE DISTRUS ORAŞUL, SISTEMATIC. Istoria ne este ucisă, în prezent nu se lucrează, iar în viitor o să vorbim despre decăderea oraşului nostru, deocamdată acesta stagnează din toate punctele de vedere.

- Recunoasterea infirmierilor, îngrijitorilor, brancardierilor ca si echipa medicala cu o retributie corecta, mărită odată cu cea a medicilor și a asistenților, ar duce la obținerea de performanțe in muncă, din punct de vedere al Sistemului de management al calitatii, orientarea spre pacient, munca de calitate si constiiciozitate, fără discriminari si diferentieri intre personalul medical. - Ne cerem un drept, care in urma investigatiilor facute in tarile UE, infirmierii, îngrijitorii, brancardierii, împreună cu medicii și asistenții=Cadre medicale= Echipa medicală. - Dorim ca remunerarea să fie făcută, în funcție de pregătirea profesională, vechime, competențe profesionale și performanțe în domeniul sanitar. - Fara infirmieri, îngrijitori, brancardieri, spitalele nu ar putea functiona! - O infirmiera face si munca asistentelor! -Sustineti Sanatatea Romanilor! -Sustineti Cerintele acestui personal considerat auxiliar și discriminat! Vrem calitate? Trebuie respectat acest personal!

De 10 ani Guvernul României nu are un Plan și nu alocă un buget adecvat pentru implementarea strategiei naționale de prevenire și supraveghere a infecției cu HIV/SIDA. Asta face ca mare parte din acțiunile directe de prevenție în rândul grupurilor vulnerabile să fie asigurate de organizațiile neguvernamentale aproape exclusiv din fonduri internaționale. Alte țări europene derulează programe în domeniul prevenirii, controlului și supravegherii HIV/SIDA bazate pe: → abordarea integrată a nevoilor pacienților → accesibilitatea, continuitatea și acoperirea serviciilor de prevenire → diagnostic și tratament plecând de la o bună cunoaștere a epidemiei În România însă, prevenirea se limitează la disponibilitatea testării gratuite pentru HIV (a gravidelor, în special). Monitorizarea tratamentului este precară, iar întreruperile de tratament apar în continuare în lanțul terapeutic. Educația sexuală a adolescenților și tinerilor nu este regula ci excepție în școlile românești. Programele de reducere a riscurilor și intervențiile de prevenire adresate grupurilor cele mai afectate de HIV în România sunt mereu în pericol de întrerupere din lipsa finanțării. Poate vei spune ca ție nu ți se poate întâmpla. Poate consideri că România nu este în topul țărilor cu număr îngrijorator de mare de persoane cu HIV/SIDA*. Însă în România, majoritatea celor cu HIV declară că au ajuns în această situație în urma unui contact sexual neprotejat. Asta arată că populația nu este informată suficient și nu este conștientă de riscuri. Iar asta, dragă cititorule, te pune și pe tine, pe mine, pe rudele și prietenii nostri, în fața unui risc. ✍ Te rog, semnează și distribuie mai departe: hai să cerem Guvernului să trateze cu responsabilitate această chestiune și să adopte de urgență Planul Național Strategic HIV/SIDA pentru perioada 2019-2021 impreuna cu bugetul aferent și alocarea resurselor adecvate pentru implementarea acestuia. ___________________________________________ * 15.212 de români trăiau cu HIV, conform datelor disponibile la 30 iunie 2018. Poate nu îi cunoști pe niciunul dintre ei, sau poate se feresc să îți mărturisească. Dar ei există și au nevoie de ajutor.

Pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. O infecție la dinți, netratată la timp, poate provoca septicemie care poate duce chiar la deces. În zonele dezavantajate din mediul rural, deficitul de medici dentiști face ca accesul copiilor la medic dentist să fie extrem de dificil, ceea ce are consecințe grave pe termen lung asupra sănătății lor orale. Cu toate acestea, din cauza faptului că Ministerul Sănătății nu a reglementat în ultimii 11 ani funcționarea cabinetelor medicale mobile, acestea nu pot furniza îngrijiri acolo unde îngrijirile nu pot fi furnizate altfel (pentru copiii care suferă de cancer și sunt internați perioade lungi de timp, neputându-se deplasa la cabinetul medicului dentist, sau pentru copiii din zone dezavantajate unde nu există medic dentist sau, chiar dacă există, situația financiară a familiei nu permite plata serviciilor). Funcționarea cabinetelor stomatologice mobile este reglementată prin Legea 95/2006, titlul VI, art 135, aliniat e)). Deși legea a prevăzut încă de la început obligația Ministerului Sănătății de a elabora normele de aplicare, acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum. Consecința este că nu pot fi create cabinete mobile de medicină dentară atâta vreme cât nu există reguli care să stabilească funcționarea lor. În acest timp, în care Ministerul Sănătății nu elaborează normele de aplicare, există categorii sociale care nu beneficiază de dreptul garantat de Constituție de a avea acces la servicii de sănătate. Situația accesului la servicii de medicină dentară pentru copii în mediul rural și pentru copiii cu afecțiuni oncologice este critică: 51% dintre copii trăiesc sub spectrul sărăciei, iar 74% din copiii săraci locuiesc la sat; 75% dintre copiii cu vârste între 6 și 11 ani au carii la dinții temporari și 39% la dinții definitivi; 80% dintre români au probleme dentare; Numai 30% dintre români au toți dinții naturali (media europeană: 41%); Pentru România, motivele ultimei vizite la medicul dentist au fost controlul de rutină sau tratamentele de curăţare (27%), tratamentul de rutină (31%) şi tratamentul de urgenţă (40%); În satele în care există cabinete stomatologice, medicii dentiști nu doresc să facă naveta; Cabinetele stomatologice de la sate sunt o raritate. În România, există județe fără niciun cabinet stomatologic de stat (în 2016 numărul lor a scăzut la 30 în întreaga țară); Pe lângă faptul că părinții nu pot susține financiar tratamentul stomatologic al copilului, lipsa cabinetelor și drumul până la singurul cabinet stomatologic din comună (acolo unde există), reprezintă o reală problemă; pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. Una dintre soluții este crearea de cabinete de medicină dentară mobile care să ofere acces la servicii de medicină dentară persoanelor aflate în localități rurale pentru care transportul este dificil din motive financiare sau fizice (nu se pot deplasa). Pentru ca această soluție să fie posibilă este nevoie de o lege cu norme de aplicare care să permită funcționarea lor. Vă invităm să semnați această petiție pentru ca toți copiii aflați în zone rurale defavorizate, fără infrastructură, fără cabinete în apropiere sau fără posibilități financiare, să poată fi tratați în mod echitabil, cu aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni de pe teritoriul României.

Sistemul medical din România se confruntă de mai bine de două decenii cu o criză majoră care afectează vizibil pacienții și cadrele medicale. În prezent tot mai mulți pacienți își pierd încrederea în actul medical oferit de spitalele din România, iar tot mai mulți profesioniști din domeniu aleg să lucreze în sisteme medicale performante din alte țări. În acest context, Noi, tineri medici, actuali și viitori specialiști în domenii medicale, Vrem să ne utilizăm expertiza medicală, cu prioritate, în beneficiul concetățenilor noștri, a pacienților din România. În ciuda dorinței noastre, condiția profesioniștilor din sistemul sanitar autohton este foarte precară, condițiile de muncă sunt de cele mai multe ori inacceptabile, iar perspectiva de a profesa în România este descurajantă. Tineri medici, colegi din generația noastră de studenți și tineri absolvenți, aleg, azi, să lucreze în alte state, membre ale Uniunii Europene sau din afara Uniunii, alăturându-se celor câteva zeci de mii de specialiști care au părăsit deja țara. Nu condamnăm ideea de a valorifica un drept fundamental, facilitat prin integrarea în Uniunea Europeană, dar ne este limpede că la scara unei întregi societăți, pierderea unui volum atât de mare de specialiști se va citi în scăderea calității vieții și în creșterea mortalității cetățenilor din România. De aceea ne dorim ca sistemul sanitar din țara noastră să fie reformat pentru a readuce pacienților încrederea în sistemul medical din România, pentru a readuce medicilor speranța unei cariere medicale în România, pentru a asigura medici eficienți pentru cetățenii români.

Pentru ca in primul rand aceasta masura este anticonstitutionala: desi in fata legii toti copiii se nasc egali, in spitale actul medical este decontat dupa cum au noroc si proximitatea unui spital mai bine finantat. In al doilea rand: ca o mare parte a populatiei nu are acces la spitale cu TCP mare si astfel ei desi platesc taxe egale cu locuitorii din Bucuresti sau Cluj beneficiaza de servicii pe acelasi act medical la 50% din finantare si e evident ca nu au aceleasi rezultate sau aceleasi sanse. In al treilea rand: Ca nu putem alege unde ajungem in Urgenta. Daca avem ghinion ca spitalul de urgenta in care ajungem sa fie de categoria 3 vom avea acces la investigatii, medicamente si tratament mai prost decat intr-un spital de categoria 1, pentru acelasi act medical.

https://www.youtube.com/watch?v=4adlAbkSOmE În fiecare zi 3 români mor din cauza tuberculozei. Tuberculoza nu e boala pușcăriașilor sau a săracilor, lovește pâna și în cele mai protejate medii: 12 mii de români se îmbolnăvesc anual. Tuberculoza stigmatizează bolnavii diagnosticați, de cele mai multe ori angajatorul român preferă să îl concedieze pe cel cu TBC. De multe ori, tuberculoza nu e tratată până la capăt de cei mai săraci pacienți, care preferă să renunțe la tratament din cauza costurilor colaterale (hrană, transport pana la dispensarul TBC etc.) În alte cazuri, tuberculoza îi trimite în pensie pe pacienții tineri cu formele rezistente la tratament, deși boala lor se vindecă. Ajung să moară de foame în loc să se vindece. Tuberculoza îi lasă fără venituri pe cei mai amarâti care își castigă existența prin muncă, de multe ori la negru. Nevindecați, se întorc la muncă și devin contagiosi din nou, pericol pentru ceilalți. Tuberculoza nu este un fenomen izolat. Tuberculoza ucide, stigmatizează, schimbă viețile pacienților și ale familiilor lor în cel mai crunt mod posibil. Dar tuberculoza nu este doar boala lor, a celor care poartă această povară. Este boala unei societăți / țări care nu previne, nu tratează corespunzător și nu învață din propria boală. O țară care are nevoie de o lege clară care să impună măsuri clare. Legea Pl-x nr. 470/2016 se află deja pe masa deputaților. Ajutați-ne să îi convingem să o voteze!

În acest moment gratuitatea RMN-ului este asigurată doar celor cu asigurarea de sănătate. Acest lucru face ca investigația să fie imposibilă pentru cei din mediile rurale sau persoanele cu situații financiare precare. Gratuitatea garantată a investigației trebuie să vină la pachet cu achiziționarea de noi aparate. Doar așa se poate schimba situația sănătății din România. Sunt cazuri în care pentru un RMN trebuie să așteți și 4 luni de zile. Prevenirea tumorilor, a cancerului sau altor boli devine imposibilă. Avem nevoie de sănătate pentru toți românii!

Centrul de Resurse Juridice a vizitat inopinat în 8 şi 14 martie a.c. Secţia de psihiatrie din Gura Văii, județul Mehedinţi unde a găsit 50 de persoane cu dizabilități intelectuale şi cu probleme de sănătate mintală închise în această secţie sunt lipsite de cele mai elementare condiţii de viaţă şi de tratament. Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a sesizat abuzurile, în scris, conducerii Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin, Consiliului Judeţean şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Mehedinţi (DGASPC), solicitându-le intervenţia de urgenţă pentru asigurarea accesului la servicii adecvate în comunitate. CRJ a mai sesizat aceste aspecte şi în anul 2009, fără ca vreo decizie care să conducă la integrarea în comunitate a acestor persoane să fi fost adoptată de către autorităţile locale competente. Situaţia acestora este cunoscută de peste zece ani conducerii DGASPC Mehedinţi , fără ca vreo soluţie să fi fost identificată, aceştia răspunzând că „nu au locuri disponibile în centrele de tip rezidenţial” (citat dintr-un răspuns transmis spitalului în anul 2014). Azi, managerul spitalului afirmă că secţia de psihiatrie oferă toate condiţiile demne pentru asigurarea serviciilor de sănătate mintală. Situația nu poate continua așa. Acești oameni sunt abuzați de ani de zile, cu complicitatea instituțiilor care ar trebui să le asigure recuperarea și integrarea în comunitate. Avem nevoie de sprijinul fiecăruia dintre voi pentru a determina responsabilii să respecte legea și drepturile omului și în cazul acestor 50 de persoane cu dizabilități uitate la capătul lumii!