De ani de zile românii sunt puși în fața faptului împlinit. Aflăm că pădurile au fost tăiate numai după ce au fost tăiate, că gazul a fost exploatat, că aurul e în pericol, că până și pe chipul lui Arsenie Boca s-au pus taxe pentru drepturile de proprietate intelectuală deținute de către un cetățean ungur din Marea Britanie! Declarațiile aleșilor vin să ne consoleze doar după ce faptele s-au desfășurat. Dar cu resursele din Marea Neagră nu ne permitem să vorbim la timpul trecut! Înștiințat fiind despre proiectul Neptun Deep, C.P. Tăriceanu afirma în martie că “trebuie să fie o situație win-win, nu se poate ca statul să nu câștige nimic...”. Ori aici Șeful Senatului răspunde vigilenței românului speculând, de ochii lumii, optimism și siguranța pe situație. Dar din martie nu s-a mai auzit nicio veste despre închiderea proiectului ori renegocierea redevențelor de la valoarea de nimic, fapt ce pune în lumină adevărata natură a "urgenței" exploatării. Pe când în Marea Negră, ba o companie străină a venit cu tehnologia indispensabilă extragerii, ba s-a instaurat o autoritate care să reglementeze valorificarea (ACROPO) - toate cu scopul de a da impresia românilor că se iau măsuri pentru o exploatare ce le protejează interesele. În realitate, politicienii se supun corporațiilor străine și iau României posibilitatea de dezvoltare a unei industrii autohtone, fiindcă aceasta ar constitui probabil o șansă "periculoasă" ca românii să aibe o viață demnă și să poată returna împrumuturile externe. Să nu-i lăsăm să ne pună în fața faptului împlinit! Să le reamintim Șefilor Camerei Deputaților și Senatului că atâta vreme cât procentul de cotă parte și redevențele unui proiect - ce nu își explică urgența și care poate produce înmiit cu capital autohton - nu ajung la bugetul statului, ori ajung precum mărunțișul din fundul buzunarului, domniile lor încalcă cu bună știință prevederile Constituției privind proprietatea publică și interesele naționale ale României.

DE CATE ORI NU S-A INTAMPLAT SA NU GASESTI UN LOC DE PARCARE, CA CELE MAI BUNE LOCURI DE PARCARE SUNT OCUPATE CU MASINI ABANDONATE SI TRANSFORMATE IN COSURI DE GUNOI, DEBARALE SAU CAMARE! Si tu esti amendat ca ai parcat in locuri interzise! HAI SA FACEM LOCURI DE PARCARE PRIN RIDICAREA AUTOTURISMELOR ABANDONATE!

Pentru a arata ca cetatenii doresc transparenta inainte de a se demara proiecte de infrastructura mari, proiecte sustinute integral din bani publici.

Municipiul Curtea de Argeș, loc istoric strâns legat de cârmuirea țării, are statutul de ”oraș regal”, titulatură care impune o mare responsabilitate. Totodată, istoria i-a adus municipiului demnitatea de necropolă regală. Regii țării l-au ales ca ultim loc de odihnă a trupurilor lor. Însă, cu tot respectul impus de termenul ”regal”, noi, cetățenii acestui oraș, ne temem că rămânem doar o necropolă. Ne temem că ne înmormântăm istoria în uitare, neputință, nepăsare, lipsă de acțiune. Un exemplu în acest sens este constituit de Ruinele Bisericii San Nicoară. Monument istoric de categorie A (referință AG-II-m-A-13655.01), datând din secolul al XIII-lea, biserica Sân Nicoară a fost paraclisul primei Curţi Domnești de la Argeş. Mai este denumită și “Biserica Sfântul Nicolae cel Mic”, adjectiv atribuit pentru a nu fi confundată cu Biserica Domnească (Sfântul Nicolae Domnesc), de care, pe vremuri, se lega printr-un tunel secret. Între timp, stau mărturie a ceea ce a fost lăcașul doar ruinele din parcul omonim. Astăzi, Ruinele San Nicoară sunt mai neîngrijite ca niciodată. Pe o fostă cupolă crește de ani întregi un copac, deșeurile înconjoară rămășițele zidurilor, iar acestea poartă și ele însemnele neglijenței, dar și ale lipsei de respect: vopsea, graffiti naiv și alte mijloace de pătat istoria.

Deținatorii de animale de companie vizitează cel puțin o data pe săptămână unul dintre parcurile din Pitesti și petrec cel putin 45 minute. La o estimare grosso modo: la 1000 de deținatori de câini, într-un an de zile vor fi câini în parc timp de 39,000 de ore - timp în care e posibil să apară discutii sau alte neplăceri între proprietarii de câini și parinti, biciclisti, alergatori. Pentru a reduce considerabil numarul unor astfel de situații, crearea unui spațiu de joacă pentru câini ar contribui la siguranta copiilor, care nu s-ar mai intalni cu caini fara lesa, la siguranta biciclistilor si a alergatorilor, care nu vor trebui sa ocoleasca cainii, cat si ar ajuta deținătorii de animale să petreacă timpul într-un singur loc din parc, în care câinii să aibă parte de suficientă mișcare, fără a fi nevoie să scoată lesa în alt loc în afara acestui dorit „dog park”. In plus, acest spatiu dedicat cainilor ar putea creste nivelul igienei intrucat ar putea fi amplasate cosuri de gunoi si pungi, ce ar fi la indemana detinatorilor de caini pentru a strange de fiecare data dupa cainii lor. Asadar, haideti sa ne implicam pentru a face un bine tuturor :)

Se REPARA o MARE NEDREPTATE SOCIALA! Daca crezi ca urmasii tai nu merita banii cu care tu ai contribuit! TE rog nu SEMNA! Mai bine sa se duca pe pensii speciale!

Copii care merg la scoala nu au loc sa mearga pe trotuar pe niciuna dintre parti intrucat peste tot sunt masini parcate. Singurul drum pe strada Aleea Mizil este pe strada care este extrem de circulata la orele diminetii (pentru a evita semafoarele si aglomeratia bulevardului masinile folosesc aceasta strada ca ruta alternativa). Acest lucru este extrem de periculos pentru copii, iar stalpii ar rezolva situatia astfel incat copii sa ajunga in siguranta la scoala si inapoi acasa.

• Dacă ai nevoie de un abonament, dar nu ai traseu în zona stațiilor unde se poate face acesta o să fie nevoie să faci un ocol care te costă timp. • Cozile care se formează la aceste "centre" te obligă să îți faci programul în jurul ghișeului, nu în jurul lucrurilor importante. • De multe ori ajungi să mai cumperi o cartela doar ca să ajungi unde trebuie să îți faci abonament

Este important sa traim intr-un cartier modern cu strazi asfaltate si racordat la toate utilitatile, conform timpurilor pe care le traim.

Daca părinții lor nu dețin acte de identitate(dar nu exclusiv in acest caz) practic acesti copii sunt condamnați la un destin tragic, preluand stilul disfunctional de viata al părinților lor. Este un cerc vicios care stagnează integrarea necesara si cu mult intarziata a romilor in comunitatea noastra, iar legea nu ajuta cu nimic. Amenzile nu rezolva nimic, mustrarile nici atat. Cateva sute de copii ajutati de ONG-uri reprezinta doar o picatura insignifianta (dar totusi de apreciat) de bine, intr-un "ocean" de copii suferinzi si practic abandonați de autoritățile pasive si lipsite de o strategie ampla, care sa abordeze complexitatea epidemiei sociale in mod eficient.

De câțiva ani, lupta surzilor din România s-a amplificat pentru recunoașterea completă a rolului și a participării lor în societatea românească, de asemeni pentru recunoașterea oficială a Limbii Semnelor Române în Parlament, dar o tăcere profundă și o lipsă de cunoaștere încă înconjoară viețile oamenilor surzi. Opiniile surzilor sunt adesea neglijate de societatea romanească, ca și cum situația lor de handicap i-ar împiedica să aibă acces deplin la dezbaterile intelectuale sau politice. Surzii gândesc chiar dacă nu vorbesc!!! In accesibilitatea în ceea ce privește comunicarea informațiilor în viața de zi cu zi este ceea ce generează multe consecințe dezastruoase pentru integrarea surzilor în societate. În formarea copiilor surzi, educația școlară este foarte importantă. În ultimii ani, rata de promovabilitate a elevilor surzi este foarte scăzută. Au fost inițiative, petiții și propuneri cu privire la schimbarea curriculum școlar, a programei de bacalaureat și la adaptarea subiectelor de capacitate și bacalaureat care să fie elaborate special pentru elevii surzi, însă până acum nu a apărut nici o schimbare. Elevii surzi prezintă dificultăți de înțelegere a cerințelor și a problemelor din examene, iar majoritatea sunt depunctați pentru exprimarea scrisă. Elevii surzi sunt cei mai dezavantajați fața de elevii auzitori la examenele de capacitate și bacalaureat, în special la disciplina limba și literatura română, deoarece ei se exprimă în limba lor maternă, limba semnelor. Și implicit, efectele sunt dezastruoase pentru că mulți surzi nu au șansa să termine o școală, să urmeze o facultate și nici să se angajeze în domeniu, fiind nevoiți să trăiască cu venituri foarte mici și să fie discriminați în educație, la locul de muncă și în societate. Li se încalcă cele mai importante drepturi! Și de asta vă rugăm, domnule Chiotan, să vă preocupați în primul rând! În România, cifrele surdității variază în funcție de vârsta la care apare surditatea. Acest handicap este adesea înțeles greșit sau perceput prost de întreaga societate română. Numeroase publicații științifice din străinătate afirmă că limba semnelor în cazul persoanelor surde generează patru funcții importante: • instrument de comunicare: persoana surdă folosește limbajul semnelor pentru a primi și a transmite mesaje, în oral și în scris, adică să răspundă diferitelor cerințe de informare, imaginație etc; • instrument de gândire: limbajul semnelor permite persoanei surde să se numească, identifice, să exploreze, să verbalizeze, să specifice, să organizeze și să conceptualizeze diferitele aspecte ale realității; • instrument de învățare: utilizarea limbajului semnelor permite persoanei surde să testeze în primul rând înțelegerea despre lumea din jur, precum și funcționarea limbajului semnelor. În plus, atunci când învață, persoana surdă dezvoltă un repertoriu al strategiilor de învățare care îi permit să devină un elev autonom; • instrument de construire al identității: limbajul semnelor permite persoanei surde să facă parte din realitatea socială, să se înțeleagă, să se adapteze valorile culturale de care este atașată. Prin limbajul semnelor persoana surdă se afirmă ca identitate, poate exterioriza realitatea și poate descrie ceea ce o înconjoară.

Un recensământ al tuturor animalelor cu stăpân și verificarea respectării acestor prevederi legale de către proprietari, precum și îndrumarea lor de către organele abilitate pentru a steriliza câinii deținuți și de a nu mai abandona puii ar avea un impact uriaș asupra limitării numărului de animale fără stăpân din Neamț și, implicit, o creștere a confortului și siguranței cetățenilor. Campanie inițiată de Comunitatea Iubitorilor de Animale din Neamț/Asociația Future