Nu închide ochii. Străinii care muncesc alături de noi au nevoie de tine. Ei vin aici cu speranță. Lasă în urmă familii, culturi, visuri. Caută o viață mai bună — la fel cum am făcut și noi, când am plecat în alte țări. Dar prea mulți ajung să fie închiși în camere insalubre, să muncească 240 de ore pe lună, plătiți cu 2.000–2.500 de lei. Fără contracte clare. Fără pauză. Fără apărare. Unii sunt păcăliți, forțați să lucreze la negru, sub amenințarea că își vor pierde viza sau pașaportul. Sunt invizibili pentru sistem, dar indispensabili pentru economie. 🤝 Nu cer tratament special. Cer doar dreptate. Să fie tratați uman, corect, egal. Așa cum ne dorim și noi când suntem departe de casă. --- 🔴 Este timpul să spunem STOP abuzurilor. ✔️ Vrem controale reale la angajatori. ✔️ Vrem ca locurile lor de cazare să fie verificate. ✔️ Vrem sprijin pentru cei care rămân fără muncă. ✔️ Vrem legi care protejează, nu care permit exploatarea.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

  Pentru că această schimbare ne privește pe toți.  ✔ Dacă te-ai enervat vreodată așteptând 40 de minute să rezolvi o problemă simplă,  ✔ Dacă ai fost pus în buclă între roboți și taste 1–2–3 fără rezultat,  ✔ Dacă simți că drepturile clienților trebuie respectate în România,  …atunci e momentul să ne facem auziți. 

În data de 7 Iunie, în cadrul Marșului Pride din București, patru femei au fost reținute și conduse la secția de poliție de către Jandarmeria Capitalei, pe motiv că aveau asupra lor spray-uri cu piper, un mijloc legal de autoapărare. Una dintre persoanele reținute este o jurnalistă, care a relatat public comportamentul profund inadecvat al jandarmilor, care au făcut glume cu tentă sexuală pe parcursul transportului și la secție. Aceste comportamente nu doar că sunt incompatibile cu etica profesională a Jandarmeriei Române, dar denotă o atitudine jignitoare și lipsită de respect față de cetățeni și, mai ales, față de femei. „Avem patru fete în mașină, ce facem cu ele?” În mașină, în drum spre secție, femeile au devenit ținta glumelor făcute de jandarmi, povestește reportera PressOne. Șoferul, tot jandarm, se uită spre colegii lui și îi întreabă, râzând: „Avem patru fete în mașină, ce facem cu ele? Le ducem la mare?”. „Da, da, hai să le ducem la Vama Veche!”, răspunde alt jandarm. Deși Jandarmeria Capitalei a anunțat inițierea unei verificări interne, considerăm că acest proces nu trebuie să rămână netransparent și fără răspunsuri concrete. Este esențial ca instituțiile care au rolul de a ne proteja să nu abuzeze de autoritate și să fie trase la răspundere atunci când își încalcă propriile reguli de conduită. Această solicitare este un demers pentru dreptate, transparență și respect față de toți cetățenii.  Semnează și tu pentru a cere adevărul! Avem dreptul să știm!

România traversează o perioadă marcată de creșterea alarmantă a violenței împotriva femeilor, iar societatea a transmis deja mesaje ferme prin proteste masive împotriva acestor abuzuri. În acest context grav, observăm o nouă formă insidioasă de violență: deepfake-urile erotice.  Impactul deepfake-urilor erotice asupra victimelor În era digitală, oricine poate deveni ținta unui nou tip de abuz online: deepfake-urile erotice. Un „deepfake” este un material audio, foto sau video falsificat cu ajutorul inteligenței artificiale, astfel încât să pară real. Tehnologia permite, de exemplu, montarea feței unei persoane reale peste imagini pornografice, creând iluzia că acea persoană a fost implicată în scene explicite pe care în realitate nu le-a făcut. Aceste falsuri sunt apoi răspândite pe internet, adesea cu intenția de a umili, hărțui sau șantaja victima. Impactul psihologic, social și reputațional asupra victimelor este devastator. Victimele suferă anxietate, depresie, sentimentul de umilință și frică permanentă. Demnitatea, reputația și siguranța lor sunt grav afectate, iar abuzatorii folosesc aceste falsuri ca arme pentru a le reduce la tăcere prin umilire sau șantaj.

 Pentru că arborii maturi nu se pot replanta. Pentru că orașele verzi sunt orașe sănătoase. Pentru că Gheorgheni merită o infrastructură modernă care respectă natura și istoria sa. 

  De la începutul războiului din Ucraina, România a oferit sprijin exemplar pentru mii de refugiați ucraineni. Protecția temporară, acordată din solidaritate, a devenit pentru mulți un mod real de viață. Timp de peste 3 ani, aceste persoane s-au stabilit în România: muncesc legal, plătesc impozite și contribuții sociale, învață limba, își trimit copiii la școală, închiriază locuințe sau își deschid afaceri. Mulți dintre ei nu au plecat în altă parte au ales să rămână și să se integreze.    Cu toate acestea, legislația actuală nu recunoaște această perioadă în calculul vechimii pentru obținerea permisului de ședere permanentă sau a cetățeniei. A rezultat o situație absurdă și profund nedreaptă: persoane perfect integrate, care trăiesc legal și contribuie constant, descoperă că „anii lor în România nu contează”.  Mai grav, mulți nu au știut că trebuie să aplice pentru alte tipuri de permis de ședere pentru a acumula „vechime legală”. În mijlocul unui război, prioritățile lor au fost siguranța și supraviețuirea, nu birocrația. Acum, după trei ani de muncă și integrare, li se spune că trebuie „să o ia de la zero”.  Aceasta afectează:  • Angajați care au lucrat neîntrerupt în România; • Familii cu părinți vârstnici dependenți de copii lor; • Tineri care au urmat licee și universități românești și nu au perspectivă clară de a rămâne după finalizarea studiilor.   Recunoașterea acestor ani este o chestiune de echitate, coerență administrativă și interes național. Ucrainenii contribuie real la economie, ocupă locuri de muncă vacante, își aduc aportul la sistemul social și investesc în viitorul lor aici, în România. Mai multe state europene analizează deja posibilitatea de a include perioada de protecție temporară în calculul rezidenței. România are ocazia de a fi în avangarda acestui demers și de a-și întări angajamentul față de valorile europene: solidaritate, justiție, umanitate.  

Pentru că eliberarea A.L.P. multiplu pentru aceeași persoană încalcă legea ( e ca și cum dacă mergi într-un an în mai multe țări ar trebui să îți faci buletin pentru fiecare țară pe care o vizitezi ), B.B.C.-iști sunt obligați să plătească taxe pentru fiecare A.L.P., clinicile private și spitalele la presiunea domniei Constanța Popa, cer să avem noile ALP-uri , deși ALP -urile eliberate de DSP sunt valabile și nu ne-au fost retrase de autoritatea emitentă sau prin hotărâri judecătorești, nu vom mai putea activa în laboratoare și toți pacienții care își fac analize vor fi afectați de aceste demersuri abuzive ale OBBCSSR. De asemenea eliberarea ALP pe numele Clinicilor/Spitalelor la care lucrăm duce la imposibilitatea de a deschide PFI/PFA/SRL și afectează astfel taxele fiscale și impozitele către stat! După eliberarea acestor ALP multiple, tot OBBCSSR șantajează pe cei cărora le-a eliberat și îi amenință cu publicarea în presă a suspiciunii OBBCSSR că analizele respective nu pot fi realizate de același biolog biochimist chimist și că fizic este imposibil acest lucru, atrăgând astfel, un val de neîncredere asupra profesionistului și a clinicilor in care lucrează, lezându-le imaginea, într-o piață liberă, privată, în care noi suntem acoperiți de asigurări malpraxis, deși nimeni, nici angajatorul și nici pacienții nu au făcut procese sau sesizări la adresa acestor biologi biochimiști chimiști asupra calității muncii lor! De asemenea din chiar e-mailurile trimise de OBBCSSR legare de avizarea aceasta multiplă, reiese că acest tip de monitorizare a activității Biologilor Biochimiștilor Chimiștilor, este un eșec și este și ilegală!

daca legea 154/2021 a fost prorogata 5 ani, iar CCR NU a vazut o problema de constitutionalitate, pe acelasi principiu sa opereze reducerea de 50% a tuturor pensiilor speciale din Romania . Pensiile Speciale afecteaza Enorm din Bugetul National, aplicare de taxe marite, impozite, concedieri de personal, ari fi necesara sa fie acompaniata de reducerea acestor privilegii, care, se stie, sunt unice in Lume.

Pentru că împreună putem schimba lucrurile și putem determina autoritățile să asculte nevoile noastre reale. Semnătura ta ajută la o administrație mai responsabilă și la investiții care contează cu adevărat.

“Pentru că în România, prea mulți oameni trăiesc cu frică, hărțuiți de necunoscuți, iar instituțiile aleg să închidă ochii. Pentru că și acum, după schimbarea legii, multe victime nu știu că pot cere ajutor, iar polițiștii ezită sau refuză să aplice măsurile de protecție. Pentru că hărțuirea nu este un simplu disconfort. Este o formă de violență psihologică profundă, care afectează sănătatea mintală, siguranța zilnică și chiar viața unei persoane. Eu am fost însărcinată și terorizată de un necunoscut care îmi invada viața și spațiul. Am cerut ajutor și mi s-a spus că „nu se poate face nimic”. Dacă nu aveam sprijinul soțului meu, nu știu cum aș fi ieșit din acel coșmar. Nu toate victimele au șansa sau puterea să lupte. Unele ajung să fie ucise. Copiii lor rămân martori ai unor tragedii care puteau fi evitate. Este important pentru că nicio victimă nu ar trebui să audă vreodată: „ești pe cont propriu.” Vrem o lege aplicată. Vrem autorități care acționează. Vrem o societate care protejează, nu care întoarce privirea.”  

De ce este important? Este important pentru că violența asupra femeilor și copiilor este o realitate dureroasă și răspândită în societatea noastră, iar lipsa unor pedepse adecvate și a protecției reale lasă victimele vulnerabile, neajutorate și expuse în continuare pericolului. Fără măsuri clare și ferme, ciclul abuzului continuă, iar victimele suferă în tăcere. O societate care nu protejează femeile și copiii nu poate fi una justă și sigură pentru toți cetățenii săi. De ce ar trebui să se alăture și alte persoane în campania noastră pentru schimbare? Pentru că vocea fiecăruia contează, iar împreună suntem mai puternici! Dacă doar câțiva luptă pentru dreptate, mesajul poate fi ignorat. Dar când mii sau zeci de mii de oameni se unesc, cererea devine imposibil de trecut cu vederea de către autorități. Fiecare semnătură și fiecare susținător aduce mai aproape schimbarea reală, protecție și siguranță pentru femeile și copiii noștri. Este o luptă care ne privește pe toți și care trebuie să ne unească.