Jocurile de noroc nu mai sunt o distracție. Au devenit o problemă de sănătate publică. Sălile de jocuri sunt peste tot — la colț de bloc, în sate mici, lângă școli și grădinițe. În fiecare zi, oameni își pierd salariul, casa, liniștea și familia din cauza dependenței. Iar cei care suferă cel mai mult sunt copiii, care trăiesc în nesiguranță și lipsuri. Această campanie este despre protejarea familiilor, a viitorului și a celor vulnerabili. Despre mame care nu mai vor să-și vadă soții pierduți în datorii. Despre copii care merită părinți prezenți, nu captivi într-un joc fără sfârșit. Cerem o măsură simplă, dar cu impact major: limitarea drastică a numărului de săli de jocuri de noroc. Nu putem opri dependența doar cu sfaturi. Trebuie să reducem tentația, să punem reguli clare, să oprim accesul ușor și constant la aceste locuri. Vă invit să vă alăturați pentru că doar împreună putem schimba ceva. Doar dacă suntem mulți, vocea noastră va fi auzită. Hai să spunem STOP abuzului, să reconstruim siguranța comunităților noastre și să cerem legi care ne apără cu adevărat. Sunt mamă și am văzut ce lasă în urmă dependența de jocuri: gol, vinovăție și teamă. Nu vreau ca alte familii să trăiască așa. Vreau o țară care își apără oamenii, nu care-i pierde în jocuri.

Pentru că românii sunt furioși pe nedreptate, iar această furie este perfect justificată. Suntem martori la o realitate absurdă: în timp ce oamenii de rând plătesc taxe din fiecare leu muncit, Guvernul se pregătește să crească TVA-ul – o măsură care lovește direct în populație – în loc să recupereze miliardele datorate de marii evazioniști, precum Robert Negoiță. Această nedreptate fiscală distruge încrederea cetățenilor în stat, alimentează neîncrederea în instituții și deschide larg ușa pentru forme periculoase de extremism și populism. Când oamenii văd că legea nu e egală pentru toți, când simt că plătesc tot mai mult în timp ce privilegiații scapă, încep să respingă complet sistemul – și să migreze către soluții radicale sau autoritare. Într-un asemenea climat, riscul de a trece la un model libertarian sau extremist devine real: unul în care fiecare se descurcă pe cont propriu, în care solidaritatea dispare, iar politica se fracturează și mai mult. Dacă vrem o Românie echitabilă, sigură și stabilă, trebuie să cerem împreună ca Guvernul să aplice legea și să colecteze taxele de la cei care datorează cel mai mult, nu de la cei care au cel mai puțin.

1.  Este un drept social, nu un salariu Indemnizația este oferită pentru că părintele renunță temporar la muncă pentru a avea grijă de copil. Nu este venit pentru o muncă prestată, ci un sprijin social esențial. 2.  Afectează direct veniturile familiilor tinere O reținere de 10% înseamnă: între 400–500 lei mai puțin în fiecare lună o presiune financiară în plus într-o perioadă în care cheltuielile cresc (pampers, lapte, medicamente etc.) 3. Mamele rămân asigurate și fără această reținere Până acum, statul plătea CASS pentru ele, tocmai pentru a asigura accesul la sănătate. Modificarea actuală face ca părinții să-și plătească singuri asigurarea, dintr-un venit deja limitat. 4. Descurajează natalitatea România are deja o rată scăzută a natalității. Orice tăiere de beneficii sociale: descurajează familiile să aibă copii forțează mamele să se întoarcă mai repede la muncă creează inechități sociale 5. Contrazice principiile protecției maternității România și UE recunosc că primii ani din viața copilului sunt critici pentru dezvoltare.  Impozitarea acestui sprijin arată o lipsă de respect față de mamele care aleg să stea acasă cu copiii.

Cazul Max – copilul hranit cu bacterii intr-o gradinita ilegala, protejata de reteaua PSD Timis  Cum un copil de 3 ani a ajuns la spital dupa ce a mancat intr-o cladire fara aviz sanitar, in timp ce institutiile controlate politic au acoperit faptele.   1. Povestea care a inceput cu o farfurie de mancare  Pe 22 mai 2025, un copil de 3 ani din comuna Sag, judetul Timis, a fost internat la Spitalul „Louis Turcanu” din Timisoara cu simptome severe de intoxicatie alimentara. Analizele oficiale efectuate de Directia de Sanatate Publica Timis au confirmat ulterior ca hrana servita copiilor la Gradinita cu Program Prelungit Sag continea stafilococ coagulazo-pozitiv si enterobacterii. Este vorba despre o bacterie patogena care, in cazuri pediatrice, poate provoca infectii grave, septicemii si chiar deces.  Aceasta nu a fost o eroare izolata, ci rezultatul unui lant de complicitati politice, administrative si morale, care defineste perfect ce inseamna caracatita PSD Timis.   2. Cine sunt responsabilii  Toate institutiile implicate in acest caz — Primaria Sag, DSP Timis, ISJ Timis, Prefectura Timis si Ministerul Sanatatii — sunt conduse sau coordonate politic de reprezentanti PSD.  Primarul Flavius Rosu (PSD) a permis functionarea gradinitei fara aviz DSP. DSP Timis, condusa de Florin Ardelean (numit politic de PSD), a recunoscut lipsa autorizatiei abia dupa incident, prin adresa nr. 23684/25.09.2025. ISJ Timis a confirmat prin act oficial (nr. 31066/15.10.2025) ca unitatea de invatamant a functionat ilegal, fara aviz sanitar. Prefectura Timis nu a exercitat controlul de legalitate prevazut de Constitutie si Legea administratiei publice. Ministerul Sanatatii a fost sesizat inca din vara, dar nu a dispus niciun control de fond.  Rezultatul? Copiii au continuat sa fie hraniti intr-o cladire fara aviz DSP, de o firma de catering controlata politic – Darian Eric Business SRL, detinuta de Ioan (Mateo) Mateescu, vicepresedinte PSD Timis si finul lui Sorin Grindeanu, fost ministru al transporturilor si lider national al partidului.   3. Afacerea politica numita „Masa Sanatoasa”  Programul guvernamental „Masa Sanatoasa” a fost lansat in 2024 de Guvernul Ciolacu, cu scopul de a oferi copiilor o masa calda zilnica. In Timis, insa, programul s-a transformat intr-un mecanism de distribuire a banului public catre firmele de partid.  Conform anchetei Libertatea (Sorin Ozon, septembrie 2025), firma Darian Eric Business SRL — singura firma agreata de Primaria Sag — a incasat in februarie 2025 peste 102.000 lei din fonduri publice, desi era in insolventa si avea litigii multiple.  In total, aceeasi firma a obtinut 11 contracte in 2025, in valoare de aproape 4 milioane de lei, toate cu primarii conduse de PSD. Aceasta este esenta caracatitei PSD Timis: politicieni, rude si clienti de partid conectati la bani publici, fara control, fara transparenta si fara rusine.   4. Cum au incercat sa musamalizeze cazul  Cand adevarul a iesit la iveala, reactia institutiilor a fost identica: negare, minimalizare, discreditare.  • Scoala din Sag a anuntat public prezenta stafilococului abia dupa presiunile parintelui (30 iunie 2025). • Primarul Flavius Rosu a postat pe Facebook ca incidentul „nu a fost generalizat”, transformand o contaminare alimentara intr-o chestiune „punctuala”. • Directorul Cristian Moga a spus ca „nu stie de ce a aparut bacteria”. • DSP Timis a refuzat sa declare focar si a invocat lipsa probelor biologice – probe pe care chiar DSP-ul trebuia sa le recolteze. • Patronul firmei de catering, Ioan Mateescu, a raspuns cu o plangere penala impotriva parintelui si cu declaratii in presa prin care a acuzat o „campanie politica”. Aceasta este musamalizarea perfecta: copilul a ajuns la spital, dar toti cei responsabili s-au transformat in victime publice.   5. Cum arata capturarea institutionala In Cazul Max, vedem radiografia unui judet in care toate institutiile vitale – sanatate publica, educatie, administratie – sunt subordonate politic unei singure structuri: PSD Timis. Aceeasi retea a produs protectie politica si institutionala, intimidare mediatica, comunicare sincronizata si tacere administrativa. Nicio institutie nu a actionat autonom, iar statul roman a esuat exact acolo unde trebuia sa protejeze: in sanatatea copiilor. 6. Ce cere aceasta petitie   Noi, semnatarii acestei petitii, cerem public:   1. Preluarea anchetei penale la nivel central (Parchetul General sau DNA) privind contaminarea alimentara de la Gradinita Sag; 2. Verificarea tuturor contractelor “Masa Sanatoasa” din judetul Timis si a legaturilor politice dintre beneficiari si PSD; 3. Suspendarea activitatii Gradinitei Sag pana la obtinerea avizului DSP; 4. Demiterea conducerii DSP Timis si a Primarului Flavius Rosu; 5. O ancheta guvernamentala privind functionarea ilegala a institutiilor de invatamant fara autorizatie sanitara. 7. Concluzie Cazul Max nu este doar povestea unui copil hranit cu bacterii. Este simbolul unei Romanii in care un partid controleaza pana si aerul respirat de institutii. O retea de politicieni care a transformat un program alimentar pentru copii intr-o afacere de partid. Un sistem in care adevarul este pedepsit, iar minciuna primeste buget. Aceasta petitie este un act de memorie colectiva si de aparare a celor mai vulnerabili: copiii nostri. Pentru Max. Pentru fiecare copil care merita o masa curata si o tara decenta.

Pentru că fertilitatea nu este un lux, ci un drept fundamental legat de viață, familie și demnitate. Pentru că fiecare femeie sau cuplu care își dorește un copil ar trebui să aibă o șansă reală — nu doar în teorie, ci și în practică. Programul Național de Fertilizare in Vitro este o promisiune publică care azi zace neaplicată, în timp ce timpul biologic al miilor de oameni trece nemilos. Asta nu e doar o problemă administrativă, e o dramă umană. 

Problemele le stim cu totii, intr-o mai mica sau mai mare masura, si cred ca a venit timpul sa ne concentram pe solutii. Pe toti cei care suntem la inceput de drum in a ne crea o familie ne afecteaza criza locuintelor, si intr-o buna masura si pe ceilalti - si daca nu te afecteaza in mod direct acum, o va face peste ani cand copii sau nepotii tai vor dori la randul lor sa isi intemeieze o familie si se vor lovi de exact aceeasi problema nerezolvata: piata imobiliara este o unealta speculativa modelata intentionat pentru a aduce venituri mari pentru unii in timp ce pentru majoritatea duce la scaderea nivelului de trai. Accesul la o locuinta (spatiu de locuit) decenta, la standarde moderne, si nu cutiile de chibrituri construite pe repede inainte in timpul comunismului, tine si de siguranta nationala in masura in care suntem afectati de o grava scadere anatalitatii, pe langa cei care aleg dintr-un motiv sau altul sa emigreze.

 Pentru că orice persoană are dreptul să se deplaseze liber și în siguranță, indiferent dacă merge pe picioarele ei sau folosește un scaun rulant.  Fără un sistem de informare în timp real despre lifturile de la metrou, persoanele cu dizabilități riscă să ajungă în stații unde pur și simplu nu pot ieși la suprafață. Este o situație absurdă, umilitoare și chiar periculoasă. Această petiție nu este doar pentru cei care se confruntă acum cu această problemă. Este pentru toți: pentru părinții cu copii mici, pentru vârstnici, pentru oricare dintre noi care, într-o zi, ar putea avea nevoie de accesibilitate. Un sistem clar de informare ajută și salvează timp, energie și demnitate. Semnează această petiție dacă și tu crezi că transportul public trebuie să fie pentru toți, nu doar pentru cei care pot urca scările.

Pentru că plătim taxe din ce în ce mai mari, în timp ce Biserica nu plătește nimic. Pentru că școlile cad, dar catedralele au acoperișuri de aur. Pentru că nu e normal să ni se bage mâna în buzunar cu scuze „divine”, în timp ce noi muncim pe brânci, iar ei merg cu SUV-ul sfințit. E timpul să cerem echitate fiscală! Religia e o alegere personală – să și-o plătească fiecare. Semnează dacă vrei ca banii tăi să meargă la spitale, nu la clopote aurite. 

 Internetul nu trebuie să fie un spațiu al terorii psihologice.  În fiecare zi, mii de oameni – copii, adolescenți, femei și chiar persoane publice – sunt victime ale hărțuirii online: bullying, șantaj, distribuirea de imagini fără consimțământ, atacuri constante care lasă urme adânci în psihicul celor vizați. Aceste abuzuri se întâmplă pe rețele sociale, în aplicații de mesagerie sau pe diverse platforme și, de cele mai multe ori, autorii scapă nepedepsiți.  Legea actuală este fragmentată, reacționează lent și nu oferă suficientă protecție. Avem nevoie de o Autoritate specială cu competențe reale, care:  • să investigheze rapid și eficient cazurile de hărțuire și bullying online; • să coopereze cu platformele digitale pentru a șterge conținutul nociv; • să protejeze victimele și să le ofere sprijin legal și psihologic; • să aplice sancțiuni clare și mai aspre pentru încălcările repetate; • să educe populația, în special tinerii, despre siguranța online. Cerem Guvernului României și Ministerului Digitalizării să înființeze de urgență o Autoritate Națională pentru Combaterea Hărțuirii Online și a Bullying-ului Digital. Avem nevoie de o instituție specializată, cu personal calificat, capabilă să răspundă rapid și să prevină cazuri tragice, cum s-au întâmplat deja în România. Vrem o lege clară, o structură funcțională și toleranță zero față de agresiunile online. Semnează și tu, pentru un internet sigur, respectuos și demn!  

Nu închide ochii. Străinii care muncesc alături de noi au nevoie de tine. Ei vin aici cu speranță. Lasă în urmă familii, culturi, visuri. Caută o viață mai bună — la fel cum am făcut și noi, când am plecat în alte țări. Dar prea mulți ajung să fie închiși în camere insalubre, să muncească 240 de ore pe lună, plătiți cu 2.000–2.500 de lei. Fără contracte clare. Fără pauză. Fără apărare. Unii sunt păcăliți, forțați să lucreze la negru, sub amenințarea că își vor pierde viza sau pașaportul. Sunt invizibili pentru sistem, dar indispensabili pentru economie. 🤝 Nu cer tratament special. Cer doar dreptate. Să fie tratați uman, corect, egal. Așa cum ne dorim și noi când suntem departe de casă. --- 🔴 Este timpul să spunem STOP abuzurilor. ✔️ Vrem controale reale la angajatori. ✔️ Vrem ca locurile lor de cazare să fie verificate. ✔️ Vrem sprijin pentru cei care rămân fără muncă. ✔️ Vrem legi care protejează, nu care permit exploatarea.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

  Pentru că această schimbare ne privește pe toți.  ✔ Dacă te-ai enervat vreodată așteptând 40 de minute să rezolvi o problemă simplă,  ✔ Dacă ai fost pus în buclă între roboți și taste 1–2–3 fără rezultat,  ✔ Dacă simți că drepturile clienților trebuie respectate în România,  …atunci e momentul să ne facem auziți.