* sa stim de ce si cum orasul a pierdut atatea terenuri importante care puteau fi folosite in folosul comunitatii * avem nevoie de mai multe spatii verzi si locuri unde sa ne educam frumos copiii * crearea de noi cartiere de blocuri pentru locuinte/super-magazine se poate face si prin extinderea orasului pe cand parcurile sau institutiile publice de cultura trebuie sa fie cat mai in centru

In zona strazii Fabrica de Glucoza (Sector 2, Bucuresti) este anuntat de ani buni un proiect magistral care prevede largirea la 4 benzi a strazii pentru preluarea traficului. Lucrarile nu au inceput, procedura se tot amana, intre timp zona devine din ce in ce mai periculoasa pentru pietoni. Situatia actuala este dezastroasa. Zilnic au loc accidente, gunoaiele sunt cat casa, siguranta pietonilor zero. Primariile trebuie sa organizeze o solutie temporara pana incep santierul si in timpul santierului.

Statistica Politiei, publicata anul trecut arata o incidenta de 6-7% din totalul accidentelor de circulatie. Toate accidentele provocate de automobile cu volanul pe partea dreapta se produc la depasiri. Coliziunile sunt frontale iar posibilitatea de evitare a lor este nula din cauza lipsei de vizibilitate a soferilor acestor masini. TOATE ACCIDENTELE PRODUSE DIN ACEASTA CAUZA IN ROMANIA AU FOST LETALE!

Deși prea multe râuri de munte au fost sacrificate în ultimii ani pe altarul unei infime și ipotetice producții de energie regenerabilă, un nou proiect ilegal este demarat acum pe râul Bistra, în nord-estul Munților Țarcu, proiect ce va duce la afectarea gravă a integrității sitului Natura 2000 Coridorul Rusca Montana-Țarcu-Retezat și afectarea semnificativă a vidrei, specie de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl. Râul Bistra este unul dintre extrem de puținele râuri de mărime medie care încă nu are debitul diminuat de captări pentru amenajări hidroenergetice sau continuitatea cursului afectată de baraje, pe întreg parcursul de la izvor până la vărsarea în emisar (dar este din păcate amenințat și de Hidroelectrica). Acest râu de munte are o valoare ecologică și peisagistică de neprețuit, face parte din domeniul public, ar trebui ca noi toți (localnici, turiști, naturaliști) să ne putem bucura de el, nu să fie sacrificat pentru interese strict private (obținerea de certificate ”verzi” de către o firmă privată, pe care suntem obligați noi toți să le plătim, contrar voinței noastre și contrar interesului public). De remarcat că de câteva luni, conform literei m) de la art. 3 din Legea privind securitatea națională, orice acțiuni sau inacțiuni care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol și a apelor constituie amenințări la adresa securității naționale. Dar nu avem încă semnale că autoritățile ar fi dispuse să asimileze această nouă reglementare legală. Dacă s-ar respecta principiul precauției din OUG 195/2005 privind protecția mediului sau dacă s-ar ține cont de impactul cumulativ al amenajărilor hidroenergetice existente, care ne-au devastat într-o proporție covârșitoare rețeaua hidrografică, s-ar sista orice noi amenajări hidroenergetice. Proiectul ”Amenajare hidroenergetică AHE Bistra şi racordare la Sistemul Energetic Naţional” a fost autorizat de APM Caraș-Severin prin Decizia etapei de încadrare nr. 54/22.09.2010 (fără evaluare de mediu și fără evaluare adecvată), revizuită la data de 22.08.2011. De remarcat că această decizie a fost emisă la doar o lună înainte de emiterea Ordinului 2387/2011, când angajații APM este greu de crezut că nu știau că situl va fi declarat și că propunerea acestui sit fusese deja trimisă din ianuarie la Comisia Europeana. Conform Ordinului 135/2010, este obligatorie revizuirea deciziei de încadrare când apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii și când prevederile unor noi reglementări legale o impun. Prin urmare, APM Caraș-Severin omite de 5 ani să revizuiască decizia de încadrare, deși este obligatoriu, pentru că proiectul se suprapune cu suprafața sitului Natura 2000 Coridorul Rusca Montana-Țarcu-Retezat. Mai mult, ea a fost transferată în mai 2015 si nici atunci APM-ul nu a realizat că proiectul se suprapune cu situl Natura 2000 si decizia trebuie revizuită! Și la punctul 44 din Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-399/14 se enunță că proiectele aflate într-o astfel de situație trebuie supuse evaluării adecvate. Comisarul șef al Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Caraș-Severin a declarat în 25 mai că s-a început organizarea de șantier dar Garda de Mediu a stopat activitatea pentru că a expirat avizul de gospodărire a apelor.

România produce anual 8 milioane tone deşeuri. Peste 90% dintre deşeurile produse NU sunt reciclate şi ajung direct în gropi de gunoi, ape curgătoare și alte zone din natură puțin vizibile cetățeanului. Mai multe asociații și ONG-uri europene au constituit Coaliția Pro Sistem-Depozit, cu scopul de a așeza obiectivul prezent pe agendele politice naționale și europene. Avem nevoie de o voce puternică pentru a implementa acest sistem. Astfel facem apel la alte ONG-uri, asociații, organizații și cetățeni eco-conștienți să ni se alăture și împreună să realizam scopul principal al acestei petiții- colectarea a 1.000.000 de semnături. Această petiție este o inițiativă civică a LET'S DO IT ! Belgia și Coalitia Pro Sistem-Depozit, cărora li s-au alăturat Mai Puține Plasticuri și ALTERNATIVE.

Trotuarele apartin persoanelor care se deplaseaza pe jos. Este firesc ca o persoana care doreste sa mearga de acasa in statia de tramvai sa aiba aceasta posibilitate. Ele sunt indispensabile intr-un Bucuresti supra-populat asa cum sunt toate cartierele de astazi. O femeie ce vrea sa-si plimbe copilul nou-nascut intr-un carucior trebuie sa faca slalom printre masini, pe carosabil. Persoane care nu sunt atat de "sanatoase" ca si noi si trebuie sa se foloseasca de carucioare pentru deplasare stau imobilizati, cu lacrimi in ochi, neavand curajul sa se aventureze pe carosabil deoarece trotuarul este blocat de un X6...Acestea sunt scene pe care le vedem in fiecare zi. Ele NU sunt NORMALE. Normal ar fi ca fiecare om sa se poata deplasa pe trotuar fara sa-si puna problema daca va avea trotuar sau nu. Cu aceasta ocazie trebuie facut ceva in sensul stoparii acumularii de autovehicule in Bucuresti. Autoturisme cu numere indescifrabile, care par scursurile auto ale tarii vecine, Bulgaria, si care imbolnavesc aerul si asa toxic al orasului, circula nestingherite doar pt ca respectivii au gasit o portita cum sa nu plateasca o taxa. Dimineata in trafic sunt coloane de autoturisme care transporta un singur pasager: soferul !!! Pai unde este spiritul civic, responsabilitatea? Exista biciclete, trotinete...De ce distrugem orasul? Autoturisme cu numere de provincie care aglomereaza si ambuteiaza zilnic traficul si asa supra-aglomerat al Bucurestiului. Ar trebui ca acestia sa fie obligati sa-si lase autoturismul la marginea capitalei, intr-un parking, de unde sa ia metroul si alte mijloace, sa-si rezolve problema in Bucuresti si apoi sa revina la masina si sa se intoarca acasa. Eu nu cred ca nu exista solutii pentru ca trotuarele sa revina pietonilor si traficul sa fie mai aerisit. Dar aceasta problema nu este un moft, ea este o URGENTA nationala.

Cand aduci la suprafata aceste diferente de costuri, si le faci vizibile pentru populatie, ajutam cetateanul sa devina un participant activ la buna functionarea a procesului democratic, prin oferirea posibilitatii de a verifica corectitudinea cheltuiri banului public in orasul sau satul unde locuieste. In acelasi timp, acest sistem va permite crearea unor standarde de pret,iar cetatenii care considera ca nu este normal ca primaria lor sa cumpere la o valoare de 30 de ori mai mare decat media celor 3000 de UAT-uri din Romania pot intrebare autoritatiile locale de costa atat de mult in comuna X deszapezirea drumurilor, cand in comuna de langa acest lucru se face de 3 ori mai ieftin, iar primaria plateste cu 5,000 de lei in plus pentru kilometru deszapezit decat media celor 3000 de primarii din Romania. Aceste informatii o sa fie stiute si de persoanele din primarii, primar si consilieri locali. Acest lucru va descuraja folosirea abuziva a banilor publici, stiind ca in fiecare an trebuie sa raportezi nu doar suma de bani, dar si firma care se ocupa de contract, valoarea totala, costul pentru fiecare persoana, costul per kilometru.Daca stii ca ai un contract care o sa sara la ochi, o sa te gandesti de 2 ori inainte sa faci acest lucru. In fiecare an o sa se scrie in presa despre acest raport pe care MDRAP-ul o sa il publice, iar primariile care au o aberatie de la standard, adica daca costul pe kilometru de deszapezire este de 4 lei la 3000 de primarii, dar primaria X a ajuns sa plateasca 200 de lei pe kilometru,acest lucru se va observa in mod automat. Daca faci un contract la o valoarea mult prea mare, se observa usor pentru ca o sa fie comparat pretul pe care l-ai stabilit cu inca 3200 de primarii din Romania. Acest raport l-am facut ca si voluntar,am lucrat peste 6 luni la el. Repetarea sau realizarea in forma continua a acestor cereri catre toate institutiile publice din Romania,precum si timpul necesar de prelucrare a datelor ar insemna un cost prohibitiv pentru orice asociatie sau ziar care ar dori sa isi asume acest lucru pentru realizarea unor servicii publice care nu le vor aduce nici un beneficiu economic prestatorului. Consider ca este cel mai eficient ca guvernul sa isi asume acest lucru, prin implementarea acestei legii, dupa punerea in prealabil in discutie publica timp de cel putin 60 de zile. Pana acum acesta propunere include doar sugestiile mele personale. Sunt sigur ca exista persoane avizate care ar mai avea alte sugestii care s-ar putea introduce pentru a asigura o transparenta care este atat de necesara pentru combaterea faptelor de coruptie din sistemul de stat, lucru ce va ajuta la consolidarea statului de drept.

Ținând cont de cele ce urmează: - în spațiul curții interioare intră max. 80 de autoturisme; - în clădirile care înconjoară curtea își exercită zilnic activitatea mii de studenți și profesori care au nevoie de spații de socializare; - ideea de „bine public” trebuie să prevaleze în politicile instituțiilor statului în fața interesului personal, iar într-o instituție dedicată educației acest imperativ al democrației trebuie să fie și mai puternic; - în proximitatea instituției există două parcări subterane iar Universitatea ar putea încheia un contract de atribuire de locuri de parcare gratuite sau la tarife sub cele practicate pentru public; - documente ratificate de România - cum este „Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile” (semnată de România în 2007), stipulează că orașul este al locuitorilor săi; crearea şi asigurarea unor spaţii publice de bună calitate este o prioritate a orașului iar prioritatea în mobilitatea urbană pune pe primul loc pietonul și doar pe ultimul loc autoturismul personal (după bicicletă și transportul în comun); - Universitatea din București, prin Carta universitară din septembrie 2011, se dorește a fi o instituție „fundamental deschisă”, așa acum este stipulat în art. 12 al Cartei; - Piața Universității este spațiul cu cele mai bune oportunități de a deveni piața urbană reprezentativă a Bucureștiului datorită relației cu mai multe clădiri semnificative, istoriei locului, resursei de spațiu pietonal, conectivității urbane, proximității față de „centrul istoric” și simbolisticii culturale și sociale pe care a dobândit-o în perioada post-decembristă; iar clădirea Universității București este cel mai vechi, valoros și reprezentativ edificiu din această piață; - clădirea Universității din bd. Elisabeta 4-12 este monument istoric de clasa A, clasat în lista monumentelor istorice din 2015 cu codul B-II-m-A-18674. Cu alte cuvinte, vorbim despre o instituție prestigioasă într-o clădire prestigioasă a cărei curte generoasă (cca. 2.800 m² situați în inima orașului) servește de parcare pentru 80 de autoturisme, în timp ce Universitatea din București nu are un campus iar Bucureștiul duce lipsă de spații publice de bună calitate. Astfel, curtea clădirii din bd. Elisabeta 4-12 întrunește criteriile unui spațiu public de bună calitate; un spațiu incluziv, care să fie deschis atât comunității academice cât și celorlați locuitori ai orașului; un spațiu în care oamenii să se simtă bine, să comunice și să schimbe idei. Reamenajarea curții interioare a Universității este un proiect pe cât de necesar pe atât de novator, care, odată realizat, va constitui un precedent pozitiv și un exemplu de bună practică în materie. Este un proiect demn de o universitate europeană și de o capitală europeană în 2016 și în concordanță cu obiectivele candidaturii orașului București la titlul de capitală culturală europeană prin componenta sa de activare a unor comunități. Petiția noastră se adresează tuturor cetățenilor. Chiar dacă nu locuiești în București, chiar dacă nu stai la oraș, te interesează ca drepturile tale să fie respectate și sigur te interesează să știi că ai, ca om, prioritate față de o mașină. Iar voi, studenți și alumni ai facultăților Universității din București, convingeți-vă conducerile facultăților voastre că aveți nevoie de un spațiu al vostru, că atunci când aveți un moment liber între cursuri și vreți să stați cu colegii sau să studiați sau pur și simplu să vă relaxați, nu e OK ca singurele locuri de care dispuneți să fie pe o bucățică de bordură între două mașini parcate. Haideți să arătăm împreună că, în 2016, orașul este al locuitorilor săi! Și că oamenii sunt mai importanți decât mașinile.

Ursoaica Anca are peste 20 de ani. Toată viața și-a trăit-o în captivitate fiind mai puțin norocoasă ca sora ei, Irina, care a fost mutată din grădina zoologică din Piatra Neamț într-un sanctuar. În schimb, Anca în fiecare zi a vieții ei stă închisă la Zoo Cozla. E stresată, apatică și fără chef de viață. Spațiul în care stă e din gratii ruginite și ciment măcinat, iar apa ei este extrem de murdară. Arareori are acces la dealul înverzit de lângă cușcă, mai ales că fiind atracția principală a grădinii zoologice, administratorii vor să fie foarte vizibilă vizitatorilor. Turiștii îi aruncă dulciuri și alte alimente care în mod natural nu au ce căuta în dieta sa. Strigatul, chematul, zgomotele provocate de mașinăriile din parc, flash-urile telefoanelor sunt alte surse de stres pentru ursoaică, alături de ținerea ei în captivitate. Este injust ca un animal să-și trăiască viața în cușcă, privat de libertate în numele distracției și să fie transfomat în obiectul curiozității noastre. Rolul educativ este inexistent în acest caz, copiii învățând doar că locul animalelor sălbatice e în cuști mici și inadecvate - în comparație cu nevoile biologice reale, departe de pădurile lor. Și astfel, rapid, copiii se obișnuiesc că animalele sunt pentru distracția noastră egoistă, că putem să le folosim după bunul plac, că noi putem decide când și cum trăiesc și că e acceptabil să fim cruzi.

Calitatea vieții în oraș are de suferit dacă investițiile principale sunt axate pe asfaltări și inițiative ce favorizează traficul auto personal. Suntem mai mulți oameni decât mașini, de aceea vrem un primar și un Consiliu Local care ascultă vocea cetățenilor. La Terenuri (între pădure – str. Mehedinți - grădini) este cel mai mare spațiu verde folosit în comun al Mănășturului. Este de neacceptat ca spațiul La Terenuri – Mănăștur să fie lăsat să se deterioreze așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Răspândirea mizeriei și degradarea zonei s-au petrecut în ciuda faptului că este utilizată de un număr foarte mare de locuitori care socializează zilnic într-unul din puținele spații pe teren plat ale cartierului care nu este încă ocupat de blocuri sau de alte construcții. Chiar dacă de mai bine de 4 ani inițiativa La Terenuri-Spațiu Comun în Mănăștur împreună cu mănășturenii au ecologizat zona, au construit piese de mobilier temporar și au creat locuri de întâlnire comunitară și culturală considerăm insuficiente aceste eforturi fără aportul și asumarea municipalității clujene.

Fără această constrângere Statul nu se va opri din a pune pe umerii contribuabilului compensarea furturilor la nivel înalt, compensarea propriei incapacități. Eu în caz de nesprijin o voi face singur.

Un elev are nevoie de motivatie, are nevoie de fonduri pentru a se dezvolta, pentru a fi meditat, pentru a practica un sport, acestea pe lângă nevoile sale zilnice(haine, hrana , bani de buzunar, bani pentru diverse hobby-uri) . Consider ca propunerea făcută cu ceva timp in urma, dar rămasă nefinalizata, aceea de a mari alocațiile la 100 de euro este una excelenta , fiind un suport necesar unui elev. Sunt sigura ca se poate!!!!