Un numar foarte mare de romani a luat la cunostinta despre decizia ICCJ in cazul lui Gheorghe Ursu, o decizie care denota ca in Romania justitia este inca bolnava. Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, continuand un demers inceput acum peste 30 de ani, inca se lupta sa obtina dreptate in cazul tatalui sau. Prin sustinerea acestui proiect, fiecare semnatar adauga un vot impotriva mentalitatii care interzice dreptul la libera expresie, la exercitarea curajului de a spune adevarul, drept pentru care Gheorghe Ursu a fost torturat, umilit si ucis in inchisoare in 1985 de catre regimul ceausisto-securist. Avandu-l pe Gheorghe Ursu ca simbol central deoarece cazul sau, iata, se prelungeste si dupa anul 2023, monumentul va comemora pe toti cei despre care se cunoaste ca au suferit datorita exercitarii dreptului la libertatea de expresie in medii sociale care au interzis dreptul elementar al fiecarei fiinte umane de a gandi si de a se exprima liber.

Ar trebui să mi se alăture și alte persoane deoarece viitorul tinerilor contează și ar trebui să ne preocupe educația lor.

Cetățenii Bucureștiului s-au trezit cu știrea că stația de metrou Timpuri Noi va fi redenumită Octavian Udriște, după numele inginerului care a semnat punerea în funcțiune a primei linii de metrou din București, obligație din fișa postului, de altfel! Decizia a fost luată cu de la sine putere de conducerea Metrorex S.A., compania națională care asigură transportul subteran în capitală. Motivul invocat este acela că stația a fost denumită inițial după platforma industrială Timpuri Noi, care nu mai există acum. Uzina Timpuri Noi a fost înființată în 1864 și, chiar dacă nu mai există, rămâne o legendă a industriei românești. Și locul Timpuri Noi există în memoria colectivă a bucureștenilor! Toată lumea îl recunoaște și îl numește așa. Mai mult, ansamblul de clădiri de birouri care a fost construit pe vechea platformă industrială poartă numele de Timpuri Noi Square, păstrând astfel memoria locului. Nu credem că toponimia orașului ar trebui stabilită arbitrar de un consiliu de administrație a unei companii. Funcționarii care și-au dedicat activitatea profesională transportului cu metroul pot fi cinstiți în alte moduri, nu modificând numele locurilor din capitală. În plus, există deja în București strada Logofătul Udriște, denumită după numele lui Năsturel Udriște, mare boier și cărturar din Țara Românească din secolul 17. Strada aceasta nu se află în zona Timpuri Noi, iar coincidența de nume ar crea confuzie pentru cei care tranzitează orașul. Toponimia urbană nu trebuie stabilită arbitrar de conducerea unei companii de transport. Autoritățile locale, în consultare cu cetățenii, ar trebui să stabilească numele locurilor publice pe care le frecventează în comunitate.

Școala nu este o închisoare, nu trebuie să fim încuiați și ținuți cu forța în ea.

Liniștea și posibilitatea de a te odihni în cadrul propriului cămin este vitală. Pe termen lung expunerea repetată la un stres de acest gen îți afectează sănătatea. Chiar Directiva UE din 2002(2002/49/CE) prevede că este necesar să fie constituite la nivel local hărți de zgomot pe zone. Poliția invocă faptul că nu au pârghii pentru a stopa acest trend ascendent al încălcării liniștii publice. E în puterea noastră să ne recâștigam dreptul la o viață liniștită, prin adoptarea de măsuri similare utilizate în alte țări, unde Poliția are dreptul să confiște sursa zgomotului, dacă tulburarea linișteii publice persistă și după avertisment sau amendă.

Dacă locuiești în București, probabil știi că parcurile din oraș sunt în pericol mai tot timpul, că nu avem toți acces în mod egal la spații verzi și că nici nu sunt suficiente. Avem cartiere întregi în care există mai mult beton decât copaci. Verile sunt din ce în ce mai calde. Nu mai avem unde să ne ascundem la umbră. Poluarea ne afectează sănătatea, indiferent de vârsta pe care o avem. Avem nevoie de locuri în natură, chiar și în oraș, în care să ne întâlnim, fie că suntem vârstnici, adulți, tineri sau copii. Cum ar fi să existe un mecanism legal care să protejeze spațiile verzi pe care le mai avem? Ei bine, există. Acest mecanism este dat de legea Spațiilor Verzi 24/2007, conform căreia Primăria Municipiului București avea obligația de a realiza un registru al spațiilor verzi până la 11 ianuarie 2011. Registrul Spaţiilor Verzi (RSV) este un sistem informatic de înregistrare şi evidenţă a spaţiilor verzi aflate pe teritoriul Municipiului Bucureşti care, odată aprobat de către Consiliul General, are valoare administrativă și oferă protecție spațiilor verzi indexate. În teorie, conform legii, registrul indexează atât calitatea, cât și cantitatea spațiilor verzi și poate fi consultat de către publicul larg. Mai mult decât atât, registrul trebuie actualizat constant, pentru a reflecta situația reală, în timp real, iar odată intrate în RSV, spațiile nu ar mai putea să își schimbe destinația de spațiu verde decât pentru lucrări de utilitate publică. Aceste informații centralizate ar transparentiza modul în care spațiile verzi sunt îngrijite și administrate de către autorități, dar ar conduce și la extinderea rețelei de spații verzi la nivelul orașului întrucât am afla, în sfârșit, numărul real de metri pătrați verzi publici pe cap de locuitor (mult sub recomandările europene de 26 metri pătrați/locuitor). La fel de important, RSV ar putea fi un instrument care să ajute cetățenii să sesizeze abuzurile făcute de autorități sau dezvoltatori. În RSV, trebuie să se regăsească arborii ocrotiți, spațiile verzi din domeniul public al Mun. București (parcuri, grădini, scuaruri, baze sportive etc), spațiile verzi aferente dotărilor publice (creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, instituții, edificii de cult, cimitire), terenuri degradate și arborii izolați plantați pe aliniamentele arterelor de circulație. Concret, în lipsa acestui inventar, spațiile verzi nu au fost protejate prin lege în totalitate, iar acest lucru a permis ca o parte din ele să fie defrișate și/sau să devină construibile în diferite scopuri. Nu respirăm beton, vrem spații verzi. Semnează acum petiția și cere Primăriei Municipiului București să respecte legea și să grăbească procesul refacerii RSV.

Poate vom avea și noi o șansă la o educație mai buna în România, dacă vom avea dulapuri ar fii mult mai ușor și pentru elevii de gimnaziu!! Cu ajutorul dulapurile vom putea aduce mai multe lucruri la școală fata de ghiozdan care este foarte greu și ne deformează spatele și coloana!

După cum este definită în proiect, înstrăinarea părintească reprezintă o formă a violenței psihologice, prin care unul dintre părinți, în mod intenționat, urmărit sau asumat, generează sau acceptă și folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate (nejustificate sau disproporționate) față de celălalt părinte. Reținerea pe care o manifestă un copil reprezintă, potrivit inițiatorilor, înfrânarea sentimentelor naturale de afecțiune pe care copilul le simte față de părintele înstrăinat, dar și înfrânarea dorințelor sale de a petrece timp alături de acesta, de a comunica cu el și altele, în timp ce ostilitatea nu este altceva decât manifestarea unor sentimente de dispreț și/sau dușmănie față de părintele înstrăinat. Înstrăinarea părintească va putea fi constatată doar de o instanță de judecată, ce va lua în considerare cu prioritate interesul superior al copilului. Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească va avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește. Potrivit proiectului de lege, înstrăinarea părintească va crea prezumția simplă că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către părintele înstrăinat, ca urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul. În plus, în astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat. Atunci când locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care și: -fixarea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească; -stabilirea unor penalități financiare semnificative pentru părintele care înstrăinează, -în cazul nerespectării programului de relații personale; -stabilirea unor ședințe de consiliere psihologică pentru copil și părintele înstrăinat. Proiectul de lege poate fi lecturat integral aici: https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=20151

Scopul nostru este să ne asigurăm că persoanele care se confruntă cu boli cronice, un aspect deja dificil al vieții lor, primesc sprijinul necesar din partea instituțiilor statului pentru a accesa cu ușurință medicamentele de care au nevoie. Suntem aici pentru a ghida și a sprijini această călătorie către o viață mai bună, și Ministerul Sănătății are un rol crucial în această misiune. Este esențial ca Ministerul Sănătății să asigure că pacienții cronici au acces la medicamentele necesare și să se asigure că aceste medicamente sunt disponibile în farmaciile din fiecare oraș, chiar și contra cost, pentru a elimina obstacolele din calea bolnavilor cronici. Este timpul să garantăm că aceste persoane primesc sprijinul și îngrijirea pe care le merită de la stat.

Pentru a proteja biodiversitatea in padurile si in zonele alpine din Romania.

Curțile școlilor reprezintă cel mai mare și mai la îndemână spațiu public ce poate fi utilizat pentru promovarea sportului de masă în comunitățile locale. În deceniile trecute, generații întregi de elevi s-au bucurat de posibilitatea de a face sport în curtea școlii. Vrem același lucru și pentru copiii noștri! Cerem aplicarea de urgență a legii și accesul liber al copiilor în curțile școlilor!

Curțile școlilor reprezintă cel mai mare și mai la îndemână spațiu public ce poate fi utilizat pentru promovarea sportului de masă în comunitățile locale. În deceniile trecute, generații întregi de elevi s-au bucurat de posibilitatea de a face sport în curtea școlii. Vrem același lucru și pentru copiii noștri! Cerem aplicarea de urgență a legii și accesul liber al copiilor în curțile școlilor!