Sunt tanar, am 30 de ani si circul des cu CFR ( singurul operator feroviar pentru rutele frecventate de mine ). Cred in contributia pe care o are fiecare asupra calitatii mediului, a aerului, si de aceea aleg sa ma deplasez in oras doar cu bicicleta, iar intre orase cu trenul. De fiecare data cand sesizez mizeria, intarzierea sau lipsa de implicare a controlorilor, mi se spune ca sunt singurul "reclamagiu" si ca lumea tolereaza. SEMNEAZA petitia ca sa le aratam ca suntem multi care vrem conditii decente in transportul feroviar de calatori.

Filarmonica Moldova Iași trebuie să-și continue activitatea și să ofere comunității ieșene produsul cultural de calitate pe care ne-am obișnuit să-l primim de atâția ani. Problema identificării sau renovării unui spațiu potrivit specificului acestei instituții ar trebui să fie preocuparea tuturor instituțiilor cu putere de decizie din comunitatea noastră, condiția fiind ca acest fapt să nu afecteze activitatea altor componente importante din orașul nostru. Problema Filarmonii Moldova Iași nu poate fi rezolvată generând o altă problemă. Casa de Cultură a Studenților din Iași, care găzduiește de zeci de ani acțiuni benefice pentru întreg centrul universitar, trebuie să-și păstreze specificul activității, proiectul de hotărâre fiind un real pericol în calea acestui deziderat. Cităm: „Renovată și dotată corespunzător, Casa de Cultură a Studenților Iași ar putea deveni sala de concerte de bază pentru Filarmonica Moldova Iași dacă această clădire ar fi în proprietatea județului Iași, fără a afecta activitățile actuale.” În altă ordine de idei subliniem faptul că organizațiile studențești din Iași nu au fost consultate în procesul inițierii acestui demers, fapt care afectează grav procesul democratic de luare a deciziilor, transparența fiind un principiu vital pentru construcția și dezvoltarea unor instituții sănătoase și aflate la dispoziția comunității academice. Casa de Cultură este a Studenților și trebuie să rămână a Studenților indiferent de forma de proprietate sau de administrare hotărâtă de actorii responsabili de această decizie. Petiția este inițiată de către Federația Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Iași - FONTIS.

In primul rand am incuraja oamenii sa mearga pe jos si sa lase masinile acasa. Siguranta batranilor si copiilor este afectata.

Din cauza zgomotului produs atat dimineata devreme ,seara tarziu si peste zi,nu putem avea odihna meritata.Stresul cauzat de lipsa odihnei isi pune amprenta pe toata activitatea noastra.Si sa nu mai vorbim de poluarea cu kerosen.

Niciun antrenor, din niciun sport, nu va mai putea suporta cheltuielile și toți vor trebui să abandoneze. În acele săli de sport și pe acele terenuri ale școlilor practică diferite sporturi copiii noștri, ai tuturor. Și sunt antrenați, mai mult din pasiune, de către campioni europeni si mondiali in diferite discipline. Dupa ce că statul român nu-i sprijină cu absolut nimic, acum Primăria Sectorului 6 le dă lovitura decisivă. Conform HCLS6 nr. 220/27.08.2019, hotărâre pusă în așa zisă "dezbatere publică" în prima decadă a lunii august și aprobată spre sfârșitul lunii (practic a fost pusă vreo 3 săptămâni într-un colț puțin vizibil pe site-ul Primăriei), cluburile sportive care au închiriat spații sportive în școli s-au trezit ca li s-au mărit chiriile de 6 pănă la 12 ori. Unii antrenori au făcut și alte investiții, pe lângă investiția primordială în educația sportivă a tineretului, poate cea mai eficientă educație pentru mulți. A-i aduce pe copii in sălile și pe terenurile de sport înseamnă a-i învăța disciplina, fair play-ul, spiritul de echipă. Înseamnă a-i lua din fața televizoarelor, calculatoarelor și telefoanelor. Înseamnă reglarea unor probleme de comportament și socializare. Înseamnă menținerea unei bune stări de sănătate, pentru că suntem pe locul 2 în Europa la obezitate infantilă. Toate aceste probleme sunt reale și sunt în creștere. Ne batem joc de eforturile si sacrificiile pe care le-au facut ani intregi? Țin să menționez că din aceste săli de sport și de pe aceste terenuri de sport s-au ridicat sportivi cu mari performanțe la nivel european si mondial.

Cetățenii nu își doresc să mai piardă timpul în trafic, dat fiind faptul ca odată cu deschiderea școlii din Cetatea Fetei, la orele de varf, străzile adiacente străzii Eroilor sunt blocate(Stejarului, Teilor, Porii, Fagului etc.). Fluxului mare de vehicule generat de deschiderea unității școlare, face imposibil traficul în aceasta zona. Asfaltarea acestei rute adiacente ar fluidiza traficul în aceasta zona, astfel facilitand și transportul în comun, printr-un număr mai redus de autovehicule pe rutele autobuzelor. Drept urmare, transportul în comun va fi o alternativa mai atractiva, astfel contribuind si acesta mai departe la decongestionarea zonei.

Construit în urmă cu aproape 150 de ani, depoul Victoria reprezintă cel mai vechi depou de tramvaie din București. Dacă în marile orașe europene astfel de capsule ale timpului sunt valorificate și transformate în veritabile muzee ale transportului în comun, la București această opțiune nu este considerată de autorități. STB a derulat în ultimii ani contracte de casare a sute de vehicule din parcul rece - tramvaie, troleibuze și autobuze de patrimoniu care, în loc să fie abandonate sub cerul liber spre casare, ar fi putut fi restaurate și expuse într-un astfel de muzeu. Un exemplu de viziune pe termen lung ne oferă capitala Austriei, Viena, unde autoritățile au transformat depoul central Erdberg (construit în anul 1901 lângă canalul Dunării) într-un superb muzeu al transportului în comun. Acesta adăpostește una dintre cele mai vaste colecții de tramvaie, autobuze și metrouri, purtând turiștii în timp, din vremurile tramvaielor trase de cai și până la deschiderea metroului vienez din 1978. La fel, Muzeul Ingineriei Municipale din Cracovia include o colecție de tramvaie istorice restaurate și funcționale, ce ies pe traseu în fiecare weekend, iar modernizarea și extinderea halelor istorice se derulează cu finanțare europeană, prin multiple programe regionale de dezvoltare. Alte exemple de asemenea muzee ar mai fi la Amsterdam, Bruxelles, Londra, Liège, Paris, Praga, dar și în România! La Timișoara se află, într-o hală din fostul depou central Take Ionescu, Muzeul Corneliu Mikloși. Acesta găzduiește un număr impresionant de tramvaie istorice funcționale și de troleibuze păstrate în vederea restaurării. Un alt muzeu cu un potențial enorm se conturează la Iași, unde, cu ajutorul Asociației „Tramclub Iași”, au fost păstrate numeroase tramvaie și autobuze istorice, au fost salvate de la casare și aduse autobuze și troleibuze din alte orașe și, în fiecare sâmbătă, „Tramvaiul Comunismului” iese pe traseu pentru a-i plimba, ca pe vremuri, pe turiștii veniți din toate colțurile Europei. Banii proveniți din tururile ghidate cu tramvaiul de epocă merg spre întreținerea tramvaiului ITB, construit în 1959. În contrast, muzeul din București se află într-o cameră din incinta complexului sportiv STB de la marginea orașului, găzduind doar câteva fotografii, documente și diverse obiecte donate muzeului. Tramvaiele de epocă restaurate până în prezent nu sunt accesibile publicului în cadrul acelei locații, ci se află stocate în depoul Dudești, ieșind o singură dată pe an la paradă. Așadar, Asociația „Metrou Ușor” propune ca o parte a depoului Victoria să fie transformată în Muzeul Transportului Bucureștean, loc în care să fie expuse vehiculele deja restaurate și cele ce încă mai pot fi salvate de la casare. Halele monument istoric (construite la sfârșitul secolului XIX pentru tramvaiele trase de cai) pot fi restaurate și extinse cu finanțare europeană, pentru gararea tuturor exponatelor. Locația centrală, cu acces facil la toate mijloacele de transport, face ca acest obiectiv să fie extrem de atractiv și de accesibil pentru public. În proximitate se află numeroase alte muzee, precum Grigore Antipa, Geologiei, Hărților și Țăranului Român, astfel că depoul istoric poate fi integrat foarte ușor în circuitele turistice. Ajutați-ne să salvăm istoria transportului public bucureștean. Vă invităm să semnați petiția pentru edificarea Muzeului Transportului Bucureștean și să vizitați pagina de Facebook a inițiativei: https://tinyurl.com/initiativamtb

La începutul anului școlar, traseele respective au fost deja prelungite până la limita dintre orașul Voluntari și comuna Tunari. Prelungirea traseelor cu aproximativ un kilometru și jumătate ar ajuta sute de locuitori ai comueni Tunari care nu beneficiază în prezent de transport civilizat și suficient către centrul Municipiul București. Măsura ar fi benefică și pentru Societatea de Transport București care ar avea mai mulți călători pe o distanță pe care, în prezent, autobuzele circulă aproape goale. Cerem primăriilor prelungirea traseelor pentru fluidizarea traficului în nordul Capitalei și creșterea standardelor de viață

Acum cateva luni, Ministerul Educației a pus în dezbatere publică o nouă viziune pe educație, profund inspirată de reforma finlandeză. Autorii nu sunt membrii vreunui partid. Viziunea a fost mai degrabă criticată, nicidecum dezbătută în mod constructiv. La momentul respectiv am apreciat viziunea (redactată de tehnocrați apolitici), dar am spus răspicat că un partid ca PSD nu va implementa niciodată o viziune reformatoare pentru că interesele lui nu coincid cu creșterea standardului educațional în România. Totuși, reforma învățământului nu poate pleca decât de la o proiecție pe termen lung a arhitecturii educației, cu consecințe în modificări legislative coerente și unitare. Cârpelile care satisfac diverși actori ai sistemului și lasă mereu dezvoltarea copilului pe dinafară trebuie să înceteze. Un exemplu: societățile scandinave sunt cele care s-au transformat și au beneficiat de reforma educației și de filosofia creșterii copiilor. Statul a venit la întâlnirea dintre părinți și toate provocările (mari), care decurg din “parenting”. A contribuit înțelept și eficient la descărcarea părinților și i-a cooptat într-un parteneriat benefic pentru copii. Adulții cresc copii și reușesc să fie fericiți în Danemarca, Suedia, Finlanda sau Norvegia. Aceleași societăți (dar nu numai ele) au înțeles și-au asumat importanța creșterii unor copii cu adevărat conștienți, de la vârste timpurii, de impactul acțiunilor lor în societate. “No one is left behind” nu e un slogan de campanie, ci o filosofie de viață, când vine vorba de copii. Starea de bine a copilului nu e un concept abstract despre care discută profesori universitari la ceas de seară, ci o stare de fapt, obținută la nivel de pregătire profesională, a celor care lucrează cu copiii. România, prin politici educaționale coerente, are datoria să asigure accesul la educație tuturor copiilor, fără discriminare, la standardele moderne ale dezvoltării cognitive, emoționale și de integrare socială ale copilului. Aceasta este responsabilitatea STATULUI, parte a contractului social. Peste tot în lume există zeci de modele și strategii educaționale, care pot contribui la desenarea unei reforme reale și profund depolitizate, la care să contribuie pe termen lung toate partidele politice. Fără un acord politic prin care, măcar la acest capitol, partidele suspendă orice fel de adversitate, nu vom avea niciodată un început bun în educație. Dacă partidele vor continua să se prefacă că nu înțeleg acest moment 0 și importanța adoptării unei viziuni comune, la care să adere toți factorii politici, suntem pierduți pe acest palier. Vă invit și pe voi, cei de acasă, cetățeni implicați, să semnați împreună cu mine acest apel.

Doar cu autostrăzi ne putem dezvolta!

Prin Decizia 147 / 1994, Consilul Judetean Cluj a declarat lacul Tarnița ca Zonă Naturală Protejată de Interes Județean, alături de alte lacuri. Apoi, prin Decizia 67 / 1995, Consiliul Judetean Cluj a aprobat un Regulament General pentru zonele protejate de interes județean, care cuprindea și reguli de utilizare a unor lacuri, inclusiv Tarnița. Printre altele, acest regulament prevedea expres interdicția de navigatie cu motor. Prin HCJ 70 / 1999, Consiliul Județean Cluj a aprobat un plan urbanistic de zonă protejată prin care se prevede interdicția ambarcațiunilor motorizate, fără ca prevedea să fie pusă în aplicare. Hotărârea de Guvern nr. 665/2008 care stabilește căile navigabile interioare ale României prevede ca Tarnița să fie navigabilă. Dar prevederea din HG nr. 665/2008 intră în contradicție cu HG 452 / 2003, care menționează că activitățile de agrement nautic nu se pot desfășura în zonele protejate sau în cele de protecție, ceea ce este exact situația lacului Tarnița. În concluzie, permiterea ambarcațiunilor motorizate unde bem apă, e o ilegalitate. De aceea, Hidroelectrica trebuie să intabuleze proprietatea până la cota 521.5, iar Apele Române până la cota 525. După identificarea construcțiilor ilegale și a proprietarilor privați care au construit ilegal, cerem aplicarea legii 50 / 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, adică demolare. Arată instituțiilor amintite mai sus că suntem o forță colectivă și că nu mai pot rămâne nepăsătoare în fața abuzurilor, mai ales când e amenințat dreptul nostru la o apă curată și la un mediu nepoluat. Semnează petiția și dă mai departe!

În acest moment, primăria ridică din umeri și suține că este problema Poștei Române. Întradevăr, problema ține de Poșta Română însă asta nu înseamnă că nu putem face nimic ca să o rezolvăm. La bază este o problemă pentru locuitorii comunei noastre și indiferent de cine e administrată, aceasta trebuie rezolvată.